Ioana Boca – Zori de Zen

Arhiva autorului: Ioana

Cui i-e frică de cicade?

V-am povestit deja cum i-am terorizat pe ai mei timp de 5 luni. Nu v-am spus însă că le-am mai făcut un „cadou” de bun rămas, fix în seara dinaintea plecării noastre la București. Nu cumva să-i las liniștiți să-și revină după trauma de a fi trăit în casă cu o lunetistă care își detecta victimele pe bază de sunet. Au trăit în teroare și i-am lăsat în teroare. Doar că acum amenințarea nu se mai afla între cei patru pereți, ci în exteriorul lor. Peste tot, în exteriorul lor. Și nicio șansă să se mute la București, ca mine.…
Mai mult

Oan, ciu!

Băiețelul meu a ajuns fix în etapa aia în care începe să vorbească și, pentru că se uită la niște cântecele în limba engleză, care-i plac foarte mult, primele lui cuvinte au fost, în ordine (după agugu, îngîîî),  „pa pa” și „oan, ciu”. (Undeva între „agugu” și „oan, ciu” a zis și „mama”, e bifată.) În traducere din engleză în engleză  „oan, ciu” =„ one, two”. E tare mândru de el! Prin parc, ia pietricele, bețișoare de pe jos și le aruncă, pe rând, spunând răspicat: „Oan! Ciu!!!” Tropăie de la un leagăn la altul, mergând în pas de defilare…
Mai mult

12 lucruri ridicole pe care le-am făcut, pe motiv de extenuare

Mi-am îmbrăcat copilul ca să îl scot la plimbare, l-am pus în pătuț și m-am dus să aduc căruciorul, doar că pe drum am uitat care era destinația și am ieșit cu căruciorul pe holul blocului, ca să aștept liftul. M-am trezit într-o noapte să îi dau de mâncare copilului și m-am dus robotic după o bavetă, am aruncat baveta la gâtul soțului care dormea, pe urmă am luat copilul și i-am dat de mâncare. Într-o noapte, m-am dus să-i prepar laptele lui bebe și, după ce am încălzit apa, am turnat-o în biberon iar laptele praf l-am pus pe…
Mai mult

6 produse pentru băița perfectă a lui bebe

Nu e ușor când ai primul copil și sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le înveți și cu care trebuie să te obișnuiești. Plus, că ai o listă interminabilă de cumpărături, ca să te pregătești pentru momentul când vei ajunge cu bebe acasă. Că e interminabilă.. ar mai fi cum ar mai fi, dar brambureala zecilor, chiar sutelor de opțiuni din care nu ai habar ce să alegi e absolut extenuantă. La mine așa a fost. Am înnebunit încercând să mă documentez și să selectez din marea de produse destinate copiilor și tare mi-aș fi dorit să mă ajute…
Mai mult

Cum să terorizezi 3 adulți și un câine, timp de 5 luni

După ce am născut, cam la vreo 4 luni, mi-am făcut bagajele și am făcut ce fac toate fetele când dau de greu: am plecat la mama. Am împachetat toată casa și ne-am mutat la Madrid. (Pentru cine nu știe, ai mei locuiesc acolo de vreo 12 ani).  Abia ne așteptau, dragii de ei. Făcuseră pregătiri ca pentru o delegație de înalți demnitari. Habar n-aveau că în loc de fata lor, aveau să primească într-o vizită prelungită, de 5 luni, un balaur cu șapte perechi de urechi, făcute pâlnie. Vă spun cu mâna pe inimă că primele luni sunt teroare.…
Mai mult

Scaunul de la Ikea

A fost odată un scaun. De la Ikea. Îl chema Noblyn și când avea să fie mare visa să devină fotoliu. Mare a fost făcut. Dar fotoliu nu avea să ajungă niciodată. Acum e făcut surcele, iar sufletul lui de scaun cu pretenții de fotoliu s-a dus în lumea celor drepți. Ca să mai stea și ei strâmb. Din când în când. Îmi pot imagina cum viața lui de scaun a început pe o foaie de hârtie, pe care un proiectant Ikea l-a desenat în tihnă, molfăind chifteluțe suedeze și somon cu cartofi natur, în timp ce era așezat pe…
Mai mult

Poștașul sună întotdeauna de două ori. Curierul este operat.

Am trăit o poveste cu un curier. Nu de dragoste. O saga filmată în Absurdistan și dată în reluare la Spitalul de nebuni. Pe repeat. Să vă explic. La două săptămâni de când a venit pe lume ăsta micu’, numit – mai nou – Pulpănițe – am început, ca tot omul, să căutăm cărucior. Un cărucior care trebuia să îndeplinească o serie de criterii: să fie drăguț, dar mai ales să fie stabil, vânjos, ca să îmi poarte în siguranță odorul în plimbări, dar să fie și suficient de mic încât să încapă în liftul blocului. Fac o paranteză ca…
Mai mult

La 9 luni, după 9 luni

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc că am slăbit 28 de kilograme chiar înainte de a rămâne însărcinată iar apoi m-am îngrășat 30, îmi vine să mă ascund într-un dulap. Dacă aș încăpea. Înainte îmi imaginam că, după ce naști, burtica ți se dezumflă ca un balon pe care îl înțepi cu acul. Așa, ca prin magie, revii la mijlocelul care încăpea în cea mai încăpățânată pereche de blugi, te strecori din nou prin cele mai înguste locuri, fără să dărâmi toată casa (wrooong!!!) și, în general, ești unduitoare ca un spic de grâu in bătaia…
Mai mult