Ioana Boca – Zori de Zen

DUPĂ 9 LUNI

Hai să ne lăsăm copiii să mai și greșească

Am asistat, zilele trecute, pe când eram în parc, cu micuțul meu, la o scenă care m-a marcat. O mămică își certa băiețelul, care avea vreo doi anișori, fiindcă în încercarea lui de a-și scoate singur sticla cu apă din buzunarul exterior al căruciorului, dărâmase și un pachețel desfăcut cu biscuiți care se împrăștiaseră pe jos și alte câteva lucrușoare…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Ai rămas cu „burtică” după ce ai născut? S-ar putea să ai Diastasis Recti

Știți burtica aceea umflată, care rămâne și după ce naști și care pare să nu mai vrea să dispară niciodată? Chiar și dacă ai dat jos kilogramele în plus dobândite în timpul sarcinii și ai reușit să ajungi la greutatea ta normală, unele mămici vor observa cu stupoare, așa cum a fost și cazul meu, că burtica aia nu vrea…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Dormi acum, cât mai poți!

Dormi acum, cât mai poți! De câte ori am auzit spunându-mi-se asta când eram însărcinată? Am pierdut șirul. De foarte, foarte multe ori. Nicio conversație la telefon nu se putea desfășura fără să aud asta, niciun prieten venit în vizită (cu sau fără copii!) nu pleca fără să-mi spună asta, de la mama, de la soacră, de la prietenele lor,…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Prima zi de grădiniță nu e cea mai grea. E cea mai ușoară!

Înainte să începem să-l ducem pe Bondăraș al nostru la grădiniță, habar n-aveam ce ne așteaptă. Bine, citisem, întrebasem alte mămici care trecuseră deja prin această experiență, aveam așa… o idee, suficient cât să fim foarte speriați de ce avea să urmeze, dar tot habar n-aveam, pentru că până nu treci prin asta (și e greu, e foarte greu), efectiv…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Teribila vârstă de doi ani sau ce să faci, când n-ai ce să faci.

Da. Chiar așa îi zice: teribila vârstă de doi ani. Și pe bună dreptate. Este vârsta la care stai și te uiți la copilul tău, care până acum era un îngeraș gânguritor, curios și cooperant, cum izbucnește în crize de furie, se tăvălește pe jos, plânge cu lacrimi șiroaie, lovește, aruncă, dă din picioare, fix când ți-e lumea mai dragă.…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Nu-ți obliga copilul să dea pupici și îmbrățișări rudelor sau prietenilor

Cred că toți am auzit, la un moment dat, și nu de puține ori, fraze precum: „Hai, dă-i un pupic și o îmbrățișare bunicului!” sau „Pup-o pe tuși, că uite pleacă/plânge/ e tristă!” sau „Uite ce jucărie frumoasă ți-a adus bunica, te rog să-i dai o îmbrățișare”. Sună foarte cunoscut, așa-i? Ori am auzit părinți vorbind așa în jurul nostru,…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Care-i treaba cu copiii bilingvi sau trilingvi?

Viața a făcut ca noi, ca familie, să ne aflăm în poziția de a ne crește copilul într-o altă țară decât România. De prin 2016, locuim la Madrid, așadar unde limba majoritară este, evident, spaniola (castellana), acasă vorbim româna, dar și engleza, limbă cu care cel mic s-a obișnuit încă de când era un bebe. Am plecat din țară pe…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Ce este parentingul pozitiv și de ce e mai bun decât modul tradițional în care am fost noi crescuți

Mărturisesc că mie, una, mi-a fost ușor să adopt filozofia parentingului pozitiv, în mare măsură pentru că multe lucruri le făceam deja, instinctiv. Și nu cred că sunt singura. De fapt, nici nu pot să spun că am adoptat-o, ci pur și simplu m-am pliat, în mod firesc, pe modul acesta de a-ți crește copilul, pentru că mi se pare…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

De ce n-am să-i dau niciodată, nici măcar o palmă, copilului meu

La cei doi anișori ai lui, nu vrea să facă ce îi spun. Trebuie s-o luăm la dreapta și el ține morțiș să alerge, cât îl țin piciorușele, fix în direcția opusă. Mă grăbesc, sunt în întârziere și simt cum mi se urcă tot sângele în cap. Mă ia cu transpirații, fug după el și încerc să îl opresc, să-i…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+