Ioana Boca – Zori de Zen

Noul trend 2018: Revelion în pijama

Mai e puțin și intrăm într-un nou an și parcă simți așa… că 1 ianuarie 2018 e un fel de „reset”, o pagină curată dintr-o nouă carte care ți se deschide. Pentru noi, însă, chiar va fi un an care ne va da „reset”, vom începe o călătorie nouă, plină de necunoscut dar și de frumos (sperăm noi), dar despre asta voi scrie la momentul potrivit. Până una alta însă, ne pregătim de noaptea dintre ani și nu știu cum sunteți voi, dar eu am de gând să aștept 2018, la fel cum l-am așteptat și pe 2017: cu un vin vechi, în pijamale noi. 🙂 De fapt, de trei ani e trend-ul ăsta nou în viața noastră: Revelionul în pijama (și văd că se ține tare), că așa-i viața cu copii mici, fără petreceri până dimineața.

Să fiu sinceră nici nu aș mai rezista, ca înainte, la chefuri care țin până la răsăritul soarelui. O fi vârsta, că deh, de la 30+ nu mai sunt chiar o căprioară fără obligații. Dar nu mă deranjează deloc treaba asta. Am ajuns să prefer mai mult liniștea de-acasă și confortul unei pijamale moi, asortate cu papuci pufoși, decât rochițele cu paiete și tocurile cui. Bine, nu zic că nu-mi place să mă mai și dichisesc și să merg la petreceri zgomotoase, dar să fie regulamentar… adică să nu dureze mai mult de două, trei ore. Cam asta e limita mea. După aceea, risc să fiu găsită moțăind sprijinită de perete sau pe vreun colț de canapea. Mi-amintesc cum ne-a prins 2014, anul când a venit pe lume băiețelul nostru: încercând să ne uităm la un film. Același film pe care încercam să-l vedem de două săptămâni și la care adormeam mereu la același moment, după 10 minute. ( Pe vremea aia chiar credeam că încă mai e posibil să strecori și-un amărât de film acolo, pe lângă trezirile nocturne, hrănit copil, schimbat copil, legănat copil). Practic, n-am reușit niciodată să trecem de generic și de scena de început. Ajunsesem să râdem singuri de noi. Al meu mă întreba seara, după ce adormeam copilul pentru cele 45 de minute înscrise în program ( atât dormea, câte 45 de minute legat):

-Ei, și azi la ce generic ne mai uităm? Tot același sau încercăm unul nou, mai cu acțiune? îmi zicea el, în timp ce eu deja eram culcușită pe un colț de canapea.

-Hai cu-același, n-am fost atentă la ce scrie după Universal Pictures și chiar mă interesa!

Nici nu mai știu ce film era, am uitat cu totul, am renunțat să ne mai uităm la el… și asta a fost. 🙂

Anul ăsta, clar e mai bine, cum iubirea noastră mică nu mai e chiar bebe… are deja 3 anișori, e tot mai independent, deci și noi suntem mai liberi, dar mie tot nu-mi mai vine să petrec altfel decât împreună, acasă, gustând câte ceva, alături de un vin bun, după ce Gălușcă s-a dus la nani. Așadar și prin urmare, ne-am propus ca meniu de asortat la pijamalele noastre noi și la vinul vechi… ceva salată Boeuf, un risotto cu fructe de mare și un cheesecake. Vinul, e un vin de Porto, luat de noi într-o vacanță petrecută în Portugalia acum câțiva ani și păstrat, până acum, cu sfințenie. Momentul culminant, adică atunci când ceasul bate ora 12:00, l-am împrumutat de la țara noastră gazdă, așa că vom face și noi la fel ca spaniolii. Vom mânca 12 boabe de strugure, la 12:00 noaptea și ne vom pune câte o dorință.

Nu știm ce ne așteaptă în 2018, sper doar că va fi un an bun, mult mai bun decât cel care a trecut și care ne-a adus și momente de fericire, dar și momente extrem de dificile și de triste.

Lista mea personală de lucruri pe care aș vrea să le fac mai bine în 2018 este luuuungă. Interminabilă. Glumesc. Vreau să fac mai bine două lucruri și ambele țin de timp:

  •  Aș vrea să scriu mai des aici, pe blog, în ultima vreme l-am cam lăsat la urmă și îmi pare rău. Scrisul e un fel de terapie pentru mine, am nevoie să scriu, e un lucru care mă face fericită.
  • Aș vrea să-mi fac mai mult timp pentru mine, să merg la un salon, să-mi acord o clipă de răsfăț la mani-pedi sau câteva sesiuni de masaj, adică să-mi ofer câteva ore doar pentru mine, în care să fiu doar eu cu mine. Cred că toate mămicile au nevoie de așa ceva, din când în când, ca să-și încarce bateriile. Vorba aceea, când mama e fericită, toată lumea e fericită. 🙂

Voi ce vă doriți de la 2018? Și.. mâna sus cine petrece Revelionul, ca noi, în pijama! 🙂

 

 

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

6 Comments

  1. Rosica

    Eu! Fetita are 2 ani! Voi petrece cu un film sau o carte si niste seminte alaturi(moartea mea!).
    Am ganduri mari in 2018: sa batatoresc calea spre emigrare, sa mai fac niste cursuri, sa calatoresc. Bani sa fie si sanatate! La multi ani!

    Reply
  2. Ioana (Post author)

    O, planuri mari pentru 2018! Îți doresc să-ți iasă totul așa cum plănuiești 🙂 Așa e, sănătoși să fim, că de restul ne ocupăm. La Mulți Ani și un An Nou super bun! 🙂

    Reply
  3. Elena

    Si noi tot acasa, in pijama! Haha! Baiatul nostru are 1 an jumate, asa ca o sa stam in sufra, cat doarme el, bagam o sarma, un vin.. si la somn. Of, de la 2018 as vrea si eu un pic de timp pentru mine… poate cine stie, s-o adeveri. Vine mama soacra pe la noi. Sarbatori fericite si la multi ani!!!

    Reply
    1. Ioana (Post author)

      Bun venit în clubul pijamalelor, Elena… 🙂 Chiar sper să-ți poți face timp și pentru tine. E foarte important să ai și momente de respiro și ce bine că ai ajutor! Un An nou plin cu veselie îți doresc!

      Reply
  4. Patricia Lidia

    Am primit toți 3 „matching pijamas” de la Moș Crăciun, deci avem ținuta ideală de Revelion! Și cum modelul e de elf, pantalonii sunt alb cu roșu, deci ținem și la tradiții!

    Reply
    1. Ioana (Post author)

      Ah, ce frumos și ce bine e să știu că nu suntem singurii petrecăreți în pijamale! 🙂 Întotdeauna mi-am dorit să avem și noi matching ceva.. pijamas, outfits.. dar nu știu cum se face că până acum n-am făcut nimic în privința asta. Dar nu-i încă timpul pierdut 🙂 Petrecere frumoasă și un An Nou așa cum vi-l doriți!

      Reply

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *