Ioana Boca – Zori de Zen

Tag Archive: mama

Te simți vinovată că îl „abandonezi” la grădiniță?

Recunosc. Eu m-am simțit -nu vinovată-, ci de-a dreptul condamnabilă la închisoare pe viață atunci când am hotărât să îl duc pe Alex la grădiniță. Nu știu daca oi fi singura, poate oi fi exagerată, poate alte mame n-au atâtea remușcări și mustrări de conștiință, poate sunt mai raționale, dar eu mă simțeam de parcă i-am făcut cel mai mare…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

De ce stau mamele cu nasul în telefon

Aud multe comentarii, unele de-a dreptul halucinante, la adresa mamelor care își folosesc telefonul mobil și pentru altceva în afară de a vorbi chestii urgente, atunci când sunt cu copilul în parc. Se pare că din momentul în care ai copil, ai pierdut dreptul de a-ți folosi în voie telefonul. Bine, îți este permis să dai un telefon, două, maxim…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Moș Crăciun și Prâslea se cunosc demult. Se știu de la neonatologie.

La naștere, băiețelul meu a avut aproape 5 kilograme, 4 kilograme și 950 de grame mai exact. N-am avut sarcină diabetică, nu a fost un bebe gras, a fost pur și simplu un bebe mare. Datorită acestei stări de fapt, mi s-a dus buhu în tot spitalul, după ce am născut. Eram vedetă. Mă rog, indirect. Mai degrabă eram managerul…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Se caută soție scăpată la shopping. A se returna cu cardul încă viu.

Weekend-ul trecut am făcut ce n-am mai făcut de foarte multe luni. Am profitat de faptul că bebe a fost relocat, temporar, la bunici și m-am gândit să-mi reamintesc efectele terapeutice nebănuite ale unei sesiuni de shopping! Ce bine e să-ți iei concediu, preț de câteva ore, de la job-ul nonstop de mămică și să te răsfeți cu o plimbare…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Dragă gravitație, te declar nulă

Nu știu cum e să fii mamă de fetiță și dacă o fi vreo diferență, nici măcar nu știu dacă ține neapărat de asta, dar dacă m-aș fi aflat în postura de a angaja o bonă pentru băiețelul meu, cred că aș fi cerut să-mi trimită sportive olimpice la săritura cu prăjina, 500 de metri garduri sau măcar o maratonistă…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Scaunul de la Ikea

A fost odată un scaun. De la Ikea. Îl chema Noblyn și când avea să fie mare visa să devină fotoliu. Mare a fost făcut. Dar fotoliu nu avea să ajungă niciodată. Acum e făcut surcele, iar sufletul lui de scaun cu pretenții de fotoliu s-a dus în lumea celor drepți. Ca să mai stea și ei strâmb. Din când…
Mai mult

ShareShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+