Ioana Boca – Zori de Zen

Ce să fie, ce să fie…

O poveste dubioasă. Nu știu dacă o fi fost de vină super Luna albastră sângerie despre care se tot vorbește, dar…  Aseară, dau să-l adorm pe Alex, după lungi negocieri. Îl învelesc cu păturica, ne așezăm confortabil (mai ales el), închidem ochii (mai ales eu) și… începe să se foiască. Ba dă din câte-un picior, ba se întoarce de pe-o parte pe alta, ba cere apă, ba vrea să-l țin de mânuță, ba să mă țină el… iar mai dă din câte-un picior. Se dezvelește. Eu, mamă grijulie și pe jumătate adormită, trag de păturică să-l învelesc la loc, când.. ce să vezi. Parcă văd, așa, cu coada ochiului, un fel de lumină de sub păturica băiatului.
 
În fine, nu mă gândesc la asta de două ori, o fi vreo licărire de-afară, n-am draperiile trase la geam. Mai stăm ce stăm, iar se dezvelește ăsta micu, iar dau să-i pun păturica la loc, iar parcă văd o lumină. Mai puternică acum.
 
Hmm, ce Dumnezeu, am vedenii! Mă frec la ochi și mă așez mai confortabil pe pernă. E totuși ceva suspect, mă tot gândesc ce-o fi. O fi lumina de afară? Vreo jucărie prin pat?!.. întind vârful piciorului și „caut” cu el prin jur… (fără mișcări bruște, nu cumva să adoarmă copilul și eu să-l trezesc). Nu găsesc nimic. Mă liniștesc, în sinea mea, sigur mi s-a părut. N-are ce să fie.
 
Gogoașă se răsucește brusc și își aruncă iar păturica, cât colo.
 
-Ahahaha!! Mama, luminaaa! E luminaaaa!
 
Sar ca arsă, panicată până la Dumnezeu. Puls 300, în creștere. Simt cum mă iau transpirațiile.
 
-Ce lumină???? Unde e LUMINA, Alex?!
 
Ăsta micu sare, în picioare, în pat și începe să danseze. Lumina vine din pantalonii lui.
– Hahaha! Uteee, mamaa! Uteee!
 
Ce era, vă întrebați. Păi, ce era. O pijama nouă, de la care îi dădusem doar pantalonii. Cu model de schelet (e foarte pasionat de Halloween, scheleți și dovleci, ca să înțelegeți de ce modelul ăsta). Avea desenate, pe fiecare crac, niște oase. Fosforescente. Fosforescente, frățică! Orbitor de fosforescente!
 
Uite-așa face omul infarct, în pat. Uite-așa.

4 Comments

  1. Cristina

    Vaaaaaai cât am râs, Ioana! :))) Mulțumesc pentru asta!

    Reply
    1. Ioana (Post author)

      Haha. :)))
      Oi fi un soi de pisică ceva, într-un univers paralel, pentru că sunt sigură că de una din cele 9 vieți m-am descotorosit instant, alaltăieri noapte. Altfel sunt ok, mai rezist… :)))))))

      Reply
  2. Daniela

    Mulțumesc pentru porția de râs! :))

    Reply
    1. Ioana (Post author)

      Cu multă plăcere :)))) Acum, că nu mai tremur de frică și mi-a revenit pulsul la un ritm normal, pot să mă amuz și eu. :)))

      Reply

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.