Ioana Boca – Zori de Zen

Copilul meu nu vrea să încerce niciun aliment nou! Ajutor!

Copilul meu nu vrea să încerce nimic nou de mâncare. Strâmbă din nas și nici măcar nu vrea să guste. Măcar o dată, măcar o linguriță, doar una, măcar să-i simtă gustul… Ce mă fac? Ajutor!

Sună cunoscut? Și noi am trecut (și încă mai trecem) prin asta. E ceva la care lucrăm constant.

Eu, una, m-am trezit cu o problemă: cum îmi fac copilul să încerce alimente noi. Gogoașă n-a fost niciodată foarte deschis la capitolul ăsta, dar parcă dintr-o dată, așa, a devenit de-a dreptul de neînduplecat. Nu mai voia să încerce nimic nou și pace. Nici măcar să guste. Și asta mai ales când era vorba de legume de culoarea verde. Cum vede verde… parcă vede roșu în fața ochilor. Fuge, mâncând pământul! Și nu înțeleg de ce. Pur și simplu, dacă e verde, e bleah. Din principiu.

Ne pomeniserăm, la un moment dat, că, al nostru copil, nu mai voia să mănânce nimic altceva în afară de piure de cartofi și pilaf, ca garnitură. A avut o etapă din asta teribilă și, cu cât insistam mai mult să-i dau și altceva, cu atât era mai înverșunat. Am căutat soluții, ce să facem și-am reușit, încet-încet, să împrietenim un băiețel foarte reticent, cu legumele de culoare verde și cu încă alte câteva alimente, la care nici nu se uita înainte.

În toată povestea asta, ne-a ajutat foarte mult cartea „French Kids Eat Everything”, scrisă de Karen Le Billon, pe care v-o recomand, o găsiți aici , există și în varianta electronică. Multe dintre sfaturile de mai jos, pe care le-am aplicat sau le-am „adaptat” la noi, le-am găsit în această carte. Iată câteva idei pe care le puteți încerca și voi, dacă vă confruntați cu aceeași problemă.

1) Fii calm și înarmează-te cu răbdare

Copiii mici au nevoie să încerce un aliment nou de 10 până la 15 ori, până să ajungă să le placă, potrivit specialiștilor. E important să fii calm. Ok, ia o linguriță din ce i-ai pregătit tu nou (ceea ce este o mare victorie în sine!) și nu-i place, refuză să mai mănânce. Nu te alarma. În loc să insiști și să insiști, spune-i „Ok, văd că nu ești foarte încântat, astăzi, de mazăre. În regulă, putem să mai încercăm și-n altă zi, poate îți va plăcea mai mult atunci.”

2) Limitează gustările între mese

Un copil căruia chiar îi este foame, va fi mai deschis să încerce mâncăruri noi. Asta nu înseamnă că trebuie să-l flămânzești, Doamne ferește, ci doar să te asiguri că are poftă de mâncare, atunci când se așează la masă și că nu este deja aproape sătul, fiindcă a tot mâncat gustărici între timp.

3) Nu-i oferi, din prima, să guste din ceva nou, odată ajuns la masă

Lasă-l, mai întâi, să ia câteva lingurițe din mâncarea cu care el este obișnuit și apoi îndreaptă-i atenția spre alimentul nou, ca să nu-l puneți într-o situație „de criză” încă de la început, mai ales că știți că e reticent la nou.

4) Nu trebuie să-i placă, important e să guste

Cel mic trebuie încurajat să încerce alimentul nou și, dacă nu mai vrea și a doua linguriță – totul este ok, nu e obligat să-i placă din prima și trebuie să fim de acord cu asta și să ne asumăm.

Mai frustrant, însă, poate, decât să constați că nu-i place o mâncare la care tu ai trudit toată ziua, este atunci când cel mic nici măcar nu vrea să guste, așa-i? E important să-l încurajezi măcar să o încerce și să fii ferm, însă, atenție, pentru că situația poate degenera rapid într-un conflict deschis între tine și copil, tu – insistând să ia o linguriță, el – refuzând și mai înverșunat.

Dacă el chiar nu vrea și nu vrea să încerce, las-o pentru altă ocazie și gândește-te că n-au intrat zilele în sac, veți încerca și altă dată. Nu transforma totul într-o luptă la masă. Nu vrem război la masă, vrem ca totul să decurgă cât se poate de plăcut și de relaxat. Masa în familie trebuie să fie un motiv de bucurie și de relaxare, nicidecum o cauză de conflict și tensiune. Ce-ți rămâne de făcut? Să fii perseverent. Deci…

5) Fii perseverent

E important să continui să-i oferi alimente noi, chiar dacă par să nu-l intereseze deloc. Nu te descuraja. Copiii cresc repede, gusturile se schimbă, la fel ca și disponibilitatea lor de a încerca lucruri noi.

Continuă să-i lași opțiunile deschise. Pune-i pe masă, pe lângă mâncarea lui preferată și consacrată și ceva nou. Poate că la început vei constata că nu-l interesează deloc și că ignoră complet ce i-ai pus tu, nou, pe farfurie, dar, la un moment dat, ar putea fi tentat să o încerce. Și noi asta vrem. Deci, nu abandona. Oferă-i constant și ceva nou de încercat.

6) Farfuriile jucăușe

De multe ori, la noi a funcționat treaba asta cu farfuriile jucăușe, despre care am scris și aici, adică să îi aranjezi mâncarea într-un mod haios, surprinzător.

Nu trebuie să fie cine știe ce design, doar nu participăm la Masterchef, dar să fie diferit. Important e să pui pe masă ceva interesant pentru cel mic, care să-l facă curios, să vrea să guste, măcar o dată.

Prezentarea contează și pentru ei, așa cum și pentru noi contează.

Poți folosi, la fel de bine, pentru alimentele noi, o farfuriuță nouă, frumos colorată, una specială, care să suscite interesul și pe care să o folosești doar pentru ocaziile acestea sau poate fi doar un șervețel cu desene colorate, pe care să-i așezi farfuria. Sau o linguriță altfel, cu personajele sau animăluțele lui preferate. Important e să fie ceva care să-l entuziasmeze.

7) Pune-i cantități mici în farfurie

În general vorbind, eu am observat că atunci când îi umplu farfuria cu mâncare, chiar dacă știu că e ceva ce-i place foarte mult, tinde să ia câteva lingurițe și apoi să nu mai vrea.

Cantitatea poate fi intimidantă pentru cei mici. La noi, cel mai bine mănâncă, atunci când îi pun mai puțin în farfurie și mai adaug, pe parcurs, atunci când termină ce are în față, în cazul în care mai vrea.

La fel și cu alimentele sau mâncărurile noi: pune-i doar câteva bucățele de fructe sau doar câteva linguri din mâncarea de linte pe care ai pregătit-o și așază-le separat, pe o altă farfurie.

8) Nu insista să mănânce tot

Dacă ai trecut de faza cu gustatul și tatonatul terenului și te trezești cu cel mic că începe să mănânce mai mult de o linguriță din mâncarea nouă, cu care vrei să-l obișnuiești, nu insista să termine tot din farfurie. Nu te entuziasma, nu transforma totul într-o sărbătoare, nu-l lăuda.

Poartă-te normal, ca și cum ar fi cel mai firesc lucru din lume, pentru că așa și este. Dacă, totuși, vrei să marchezi momentul și să-i arăți că ai notat schimbarea lui, ai putea încerca să-i spui „Văd că-ți place mâncarea aceasta cu broccoli. Nu-i așa că e delicioasă? Și mie îmi place.”

9) Fără recompense

„Dacă mănânci legumele, îți dau ceva bun”. Fraza asta îmi ridică părul în cap, sincer. Pe lângă faptul că, oricum, orice condiționare de genul acesta, care bate-n șantaj, mi se pare o abordare nepotrivită, în general vorbind, îi mai creăm și niște obiceiuri alimentare nesănătoase, învățându-l că ceea ce este de apreciat, la o masă, este desertul, nu mâncarea. După desert tânjim, nu după mâncare.

Păi, mazărea/broccoli/fasolea verde/ciupercile etc. sunt ceva bun! Mâncarea, în sine, este ceva bun, cel mic are nevoie de vitaminele și mineralele pe care i le oferă.

Atunci când îl condiționezi așa, oferindu-i recompensa lui „ceva bun”, la final (și care, în general, înseamnă desert), e ca și cum i-am spune: mănâncă chestia asta care nu-ți place, fiindcă, de fapt, nu-i bună și eu știu că nu e, sunt de aceeași părere cu tine, de vreme ce chiar eu îți spun că, abia după mâncarea asta, urmează ceva, într-adevăr, bun, adică: prăjitură, înghețată, ciocolată.

Și asta când, de fapt, ce e cu adevărat bun pentru el este mâncarea, nu desertul. Nu-mi place deloc formularea asta cu „îți dau ceva bun”. Le inducem ideea că ceva bun e zahărul. Nu, nu e bun. „Ceva bun” nu e desertul. E doar ceva foarte dulce.

10) Introduceți un ingredient nou în mâncărurile care îi plac deja

Vrei să-l faci să mănânce ciuperci și îi pregătești niște ciuperci delicioase, la cuptor, umplute cu cașcaval. Și cel mic nici nu se uită la ele. Nu vrea și nu vrea. Ok. Data viitoare, ai putea încerca altfel. Îi place să mănânce orez? Oferă-i un risotto cu ciuperci sau dacă îi plac pastele – încearcă un sos alb cu ciuperci sau dacă îi place carnea de pui, oferă-i mâncare de pui cu ciuperci. E fan pizza? Data viitoare când faceți o pizza în casă, adaugă și ciuperci.

Dar, atenție, nu „ascundeți” legumele noi, pe care nu vrea să le încerce, în sosuri sau supe pasate, adică în acele combinații în care nu se mai distinge nimic, dacă vreți să-l „împrieteniți” cu ele. Știu că mulți vorbesc despre cum să faci să-l „păcălești” pe cel mic să mănânce și legume, atunci când acesta refuză și-o să vă spun de ce eu nu cred că este o idee bună, în condițiile în care noi încercăm să-i extindem „orizonturile culinare”: pentru că așa, el nu va ști niciodată ce mănâncă!

Ar putea să-i placă, până la urmă, dovlecelul, ardeii, ciupercile sau mazărea, dar nu va ști niciodată că-i plac, pentru că nu are ocazia să le vadă în farfurie și să le încerce, să le simtă gustul și textura. Dați-i ocazia să le încerce, chiar dacă nu va fi fan de la prima încercare, nici de la a doua, nici de la a treia. Ok, le combini în diferite mâncăruri, dar să rămână totuși „identificabile”.

11) Mergeți la cumpărături și alegeți împreună câte un aliment nou, pe care să-l încercați

Data viitoare, când îl luați pe cel mic la cumpărături, implicați-l în alegerea ingredientelor sau alimentelor noi, pe care să le încercați acasă. Vorbiți-i despre ele, lăsați-l să le studieze forma, să le simtă mirosul, să se familiarizeze cu ele. „Ia uite un pepene galben! Ce culoare frumoasă are și uite ce bine miroase! Hai să luăm și noi unul acasă și să-l încercăm. Vrei să-l pui tu în coș?”

12) Pregătiți mâncarea împreună

De câte ori îi propun lui Alex să mă ajute în bucătărie și îi dau câte ceva de făcut, văd cum atitudinea lui față de mâncarea pe care o punem, apoi, pe masă – se schimbă. Este mult mai dispus să încerce, pentru că a contribuit și el.

Sunt sigură că și prichindelul tău va fi mult mai curios să guste din ciorba de legume, dacă el a turnat legumele în oală, de exemplu, dacă el a spart ouăle sau a frământat coca, adică dacă a participat și el, într-un fel, la prepararea mâncării respective.

13) Mâncați împreună, cu toții, la masă

În ziua de azi, e destul de greu să ne adunăm cu toții, la masă, dar e bine să încercăm să facem asta, ori de câte ori putem, poate la cină, când toată lumea a ajuns acasă. E important ca măcar la una dintre mese să  stăm cu toții, împreună.

Ideal ar fi să încerci să faci un obicei din a încerca alimente și mâncăruri noi, pentru toată familia. Copiii imită. Își imită părinții. Așa învață. Dacă voi nu sunteți deschiși să încercați lucruri noi, cum ar putea să fie cel mic. Mâncați împreună cu el și vorbiți despre cât de bun este totul, dar fără a insista să-l faceți pe cel mic să încerce, adică nu încercați să-l convingeți pe el că e bun, ci vorbiți între voi despre asta.

Câteodată, simplul fapt că te vede și te aude pe tine spunând despre o anumită mâncare că este foarte gustoasă, ar putea să-l determine să încerce și el. Măcar o dată. Și, dacă asta nu pare să funcționeze, revino la pasul numărul 1 și ia-o de la capăt.

Adevărul este că nu e o misiune ușoară și că atunci când vine vorba de ora mesei și de ce anume mănâncă copilul, ni se întind nervii la maxim, mai ales când știm cât de mult timp și efort am depus la bucătărie. Eu zic, însă, să nu ne descurajăm.

Până la urmă, va fi bine, important este să nu ne dăm bătuți, pentru că treaba asta este de durată. Nu e ceva care să se rezolve de pe o zi, pe alta. Nici măcar de la o săptămână la alta. Trebuie perseverat. Fără disperare, doar cu determinare.

Gusturile și preferințele se schimbă, la fel și disponibilitatea lor de a încerca lucruri noi, mai ales dacă experiențele pe care le au la masă sunt plăcute, dacă îi implicăm și pe ei în ce urmează să mâncăm și dacă reușim să creăm un mediu fără stres și războaie de numărat lingurițe.

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *