Ioana Boca – Zori de Zen

Cozonac împleticit și plimbat prin lume – cea mai bună dar și cea mai complexă rețetă de cozonac pe care am văzut-o vreodată

Nu știu cum stați voi cu pregătirile de Paște, dar noi exersăm cozonaci!
Dacă acum câteva zile vă povesteam despre cea mai ușoară rețetă de desert din lume, pe care o puteți citi aici, cozonacul ăsta cred că are cea mai grea și mai complexă rețetă pe care am văzut-o vreodată. Și, culmea, nu necesită frământare. Și tot e ce cea mai complexă rețetă.
Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine, una, mă îngrozește partea aia cu frământatul aluatului zeci de minute în șir. N-am atâta răbdare și nici perspectiva de a nu-mi mai simți mâinile, nu mă încântă deloc. Uite-așa am ajuns să încercăm această rețetă. Vă spun sincer că eu nu aveam curaj să mă încumet la așa ceva, dar al meu soț a luat-o ca pe o provocare, așa că s-a apucat să-l zămislească, cu multă determinare și multă, foarte multă răbdare. 
Cozonacul ăsta a avut drum lung și s-a oprit să-și tragă sufletul pe unde a putut: în congelator, apoi în frigider, ca să crească sănătos, apoi s-a umplut cu nucă și s-a mai odihnit un pic, la rece.
După, a făcut o baie cu abur în cuptor, să se dezmorțească și abia apoi s-a copt, liniștit, la fix 160 de grade.
A ieșit de-acolo cu chef s-o facă lată, așa că a făcut o baie în sirop cu cognac, până s-a împleticit de tot. Apoi s-a mai odihnit o zi, ca să-și vină în fire.
Pe scurt, 6 pagini de rețetă și 2 zile mai târziu a ieșit minunăția asta. Vi-l prezint, așadar, pe domnul de mai jos, pe numele lui: Cozonac Împleticit.
 
L-au numit Cozonac Împleticit dar eu l-aș numi Cozonac-plimbat-prin-lume: aluatul e franțuzesc, umplutura e rusească și totuși, cozonacul… nu-și pierde gustul acela autentic românesc, de sărbătoare.
Mămici, cât stați voi cu piticii, puneți tăticii la treabă, dacă le place să facă bunătăți în bucătărie! Și dacă au nervi de fier, ce-i drept…
Rețeta îi aparține lui Adrian Hădean și o găsiți aici
Eu vă spun doar atât: Merită din plin tot efortul și toată așteptarea! Este delicios. Aluatul e super-cremos, pufos, ți se topește în gură.
Este pur și simplu cel mai bun cozonac pe care l-am mâncat vreodată. Așadar, dacă vă încumetați, dați-le soților rețeta, la studiat, fiindcă știu cât e de greu (dacă nu chiar imposibil) să te-apuci să faci cozonaci, cu cel mic agățat de piciorul tău. Eu zic că acum e rândul tăticilor să-și încerce puterile cu o rețetă pe măsură. 🙂 Dacă îl încercați, vă garantez că n-o să vă pară rău.
 
 

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *