Ioana Boca – Zori de Zen

Dragă părinte, care îți bați și-ți pedepsești copilul

Faci parte dintr-o generație abuzată în copilărie. Acesta este adevărul crunt pe care mulți dintre noi nu reușesc să îl depășească. Am fost bătuți, păruiți, umiliți, pedepsiți –  unii mai mult, alții mai puțin, diferă doar gradul de traumă pe care îl cărăm acum după noi – determinați să respectăm regulile de frică, din teroare.

Am fost puși la colț, bătuți cu linia în palmă la școală, dați exemplu (negativ) în fața clasei, arătați cu degetul, închiși în casă sau în camerele noastre, puși să stăm cu genunchii pe coji de nucă, smuciți, îmbrânciți, pălmuiți, trași de urechi, bătuți cu cureaua, insultați, minimizați. Mulți adulți din generația noastră au trecut printr-o copilărie brutală, chiar dacă nici măcar acum nu au curajul să o recunoască, nici măcar față de ei înșiși. Ceea ce am primit, de multe ori, nu a fost educație din iubire, ci educație prin teroare, sub pretextul iubirii. Și, da, ne iubim în continuare părinții, iar unii dintre noi (foarte mulți!) credem chiar că am meritat-o din plin, atunci când am primit astfel de pedepse.

Și dacă mai și credem asta, nu e de mirare că aplicăm aceleași metode feroce și copiilor noștri, într-un fel de lanț al abuzului și al violenței care se autoperpetuează de la o generație la alta.

Nu, nimeni nu merită așa ceva!

Dragă părinte, care îți bați și-ți pedepsești copilul,

Tu CÂND vei spune STOP?

Întreabă-te măcar dacă ce faci este, într-adevăr, bine sau e în regulă să procedezi la fel doar pentru că e singurul model pe care îl cunoști, pentru că așa ai fost tu crescut. Ce-ar fi să încerci să vezi dacă nu cumva poți face mai bine ceea ce faci. Copilul tău merită să depui acest efort pentru el. Minimul efort de a-ți pune întrebări. De-aici pornește totul.

Și, sigur, este foarte greu să îți schimbi modelul moștenit de la părinți, câtă vreme e singurul pe care îl cunoști. În afară de asta, îți vine „natural”, fără prea mari bătăi de cap, fiindcă l-ai copiat instinctiv. Este adânc întipărit în ADN-ul tău, atât de adânc încât a ajuns să ți se pară ceva normal, natural. „Așa se face”, nu? De când lumea și pământul.

Și e și foarte ușor – nu e nevoie să te documentezi suplimentar, tot ce ai nevoie să știi, știi deja. E scrijelit adânc în ființa ta. Ești „programat” să crezi că a-ți bate, a-ți pedesi copilul îi va face bine. Uite ce bine ți-a făcut ție! Ai trecut prin asta și ești chiar ok.

Oare așa să fie? Uită-te în oglindă, gândește-te la tine. Și la cum ești acum tu, ca adult. Chiar ești ok? Oare nu puteai fi mai bine? Oare nu există frici, complexe, frustrări cu care te lupți, zi de zi, ai destulă încredere în tine? Cu ce sechele te lupți, fără măcar să îți dai seama. Una dintre ele ți-o spun eu, chiar acum: ai ajuns să crezi că este în regulă să-ți bați copilul, să-l umilești, să-l pedepsești, să-l terorizezi. Și asta nu e ok. E fix la polul opus.

Ai puterea să-ți recunoști asta ție?

Nu mă crede pe mine pe cuvânt. Te rog, citește, caută, documentează-te. Fă un efort. Fă-o pentru copilul tău. Ce-ar fi să uiți tot ce știi și să o iei de la zero? Știu, nu e ideal. Cum să uiți tot și să o iei de la zero?! Să te autoeduci mai întâi tu, pe tine. E greu când nu mai ai răspunsurile care îți vin „natural”, când ți-ai pierdut reperele cu care ai fost crescut.

Dar dacă vrei să faci altfel, dacă vrei ca el, copilul tău, să fie mai bine decât ești tu, atunci se poate. Dacă vrei, se poate.

Dragă părinte, totul e să vrei!

Copiii bătuți și agresați verbal de părinții lor sunt de 9 ori mai violenți și mai predispuși la delincvență

Există sute de studii care arată efectele devastatoare pe care le are violența (fizică și verbală) asupra copiilor, s-au scris sute de cărți, iar specialiștii în psihologia copilului nu contenesc în a vorbi despre cât de mult rău face copilului o astfel de „metodă de educare” și, cu toate acestea, în România, 1 din 2 părinți consideră că a-și bate copilul este spre binele lui. Asta arată un studiu realizat nu mai departe de finalul anului trecut (n.r. decembrie 2017) de Fundația World Vision România, în cadrul unei campanii naționale de conștientizare publică cu privire la violența asupra copilului. Raportul adună concluzii teribile, îl poți citi integral aici .

Mi se pare înfiorător! Într-o lume în care tehnologia a acaparat aproape toată viața noastră și în care sursele de informare nu că abundă… te copleșesc pur și simplu, părinții nu citesc, nu se informează, nu caută răspunsuri la cum să-și educe copiii mai departe de ce făceau părinții lor și părinții părinților lor.

Dragă părinte, te rog, informează-te despre ce înseamnă, cu adevărat, o astfel de „educație” pentru copilul tău:

„Copiii lipsiţi de ataşament emoţional sunt de 9 ori mai violenţi faţă de copiii care sunt ataşaţi emoţional. Şi aşa vor fi şi ca adulţi. Neuropsihiatrii au analizat scanări ale creierului copiilor care au fost abuzaţi sau neglijaţi şi au evidenţiat leziuni cerebrale care afectează nevoia ulterioară de violenţă în viaţa de adult.
Violenţa din copilărie erodează mecanismul neuronal prin care se reglează empatia, capacitatea de a înţelege în mod automat acţiunile,intenţiile şi emoţiile altor persoane.
Dacă tolerăm violenţa asupra copiilor,acceptăm tacit să trăim noi şi copiii noştri într-o societate în depresie, cu tulburări de stres traumatic, tulburări de somn şi alte probleme de anxietate, o societate dominată de delincvenţă şi consum de droguri.”

Acesta este doar un studiu. Mai sunt și altele. Cu rezultate la fel de înfiorătoare.

Știai că traumele psihologice pe care le suferă un copil mic, care este bătut la fund, de către părinți, se văd și după mai bine de 10 ani de când s-au produs? Sau că acei copii crescuți cu bătaie și violență verbală sunt mult mai expuși riscului de a dezvolta boli mintale, precum anxietatea sau depresia și mult mai predispuși să cadă victime consumului de droguri? O arată un studiu care s-a întins pe parcursul a 50 de ani și a urmărit 160 de mii de copii.

Cercetătorii demonstrează în cadrul aceluiași raport și cât de ineficientă este bătaia în a corecta comportamente, pe termen lung: cu cât sunt bătuți mai des, cu atât copiii vor deveni mai sfidători la adresa părinților și în general la adresa celor care întruchipează autoritatea, mai târziu în viață.

Știai că s-a demonstrat, prin studii, că părinții autoritari, care funcționează pe principiul „ori faci ca mine, ori te calc în picioare” au șanse mari să crească niște copii agresivi, lipsiți de empatie pentru cei din jur și care sunt mult mai predispuși să devină delincvenți?

Fii un lider pentru copilul tău, nu un dictator

Și tot studiul acesta din urmă pune față în față, efectele asupra copiilor educați de părinții lor cu blândețe versus copiii care cresc cu părinți autoritari, ce îi educă bazându-se pe sistemul de pedepse și recompense, aplicând „corecții” fizice sau verbale, adică exact acele metode strămoșești abuzive, în care îl bați, urli la el ca o bestie, îl pedepsești, îl terorizezi.

Studiul arată că, atunci când copiii văd în părinții lor un lider legitim, în care au încredere 100%, ei își doresc să-și respecte părintele și regulile explicate de acesta. Iar asta nu poți reuși decât prin educație cu blândețe, prin conectare. Părintele care este lider legitim „conduce” prin exemplul personal, prin empatie și prin comunicare. Reușește să construiască o relație bazată pe iubire, respect și înțelegere cu copilul său, o relație bazată pe încredere.

Odată ce ai reușit să devii un lider legitim, iar copilul te percepe în rolul acesta, sunt șanse foarte mari ca el să respecte singur regulile pe care le-a învățat de la tine, inclusiv în situațiile în care tu nu ești de față. De ce se întâmplă asta? Pentru că un părinte de felul acesta nu are nevoie de un sistem de pedepse și recompense, pentru a-și determina copilul să facă ce este bine. Nu este nevoie de prezența lui fizică într-un anumit loc, pentru a-și determina copilul să respecte regulile. Cel mic le cunoaște, le înțelege și le respectă pentru că așa a învățat de la tine.

În schimb, părintele autoritar doar pe asta se bazează: pe exercitarea autorității lui. Acestea sunt „armele” lui în educația copilului iar pentru asta trebuie să fie de față, astfel încât să poată evalua și controla tot timpul comportamentul propriului copil și să poată aplica pedepse sau recompense, în funcție de caz. În lipsa lui, copilul nu simte nevoia și nici dorința de a respecta vreo regulă, câtă vreme „evaluatorul”, cel care l-ar putea pedepsi pentru un anumit comportament, nu se află acolo.

Un astfel de stil de a-ți crește copiii, nu te face un lider legitim, ci un dictator discreționar. Tot ce învață cel mic de la tine este că o persoană ajunsă într-o poziție de putere, o folosește discreționar și își impune regulile proprii în fața celorlalți lipsiți de apărare. Cine are puterea, dictează ce se întâmplă cu cei fără putere. Își va dori tot mai mult să obțină și el acea putere, pentru a se transforma din victimă, în agresor, în cel care dictează ce se întâmplă cu alții. Pentru că, cine are puterea, nu-i așa?…Are întotdeauna dreptate. Asta a învățat de la tine.

Despre cum poți proceda altfel, am scris și aici.   E doar o mică parte din ce poți face cu adevărat.

Așa că, te rog, nu te opri la ele, citește, documentează-te pe cont propriu, caută răspunsuri. Sunt atât de multe lucruri pe care le poți face diferit, le poți face mai bine. De un milion de ori mai bine. Totul e să vrei.

Dragă părinte, ai crescut într-o generație abuzată în copilărie. Nu face la fel. Fii bun cu copilul tău, înțelege-l și asigură-te că știe că-l iubești, orice-ar face. Nu te grăbi să-l pedepsești, să sancționezi efectul, caută cauza. Doar așa îl poți ajuta cu adevărat.

Dragă părinte, care îți bați și-ți pedepsești copilul: Oprește-te. Nu da copilăria ta, plină de traume și lacrimi, mai departe. N-o da și copiilor tăi.

 

 

 

2 Comments

  1. Catalina

    Ce bine venit și greu de digerat articolul! Poate ai văzut și în alte studii din românia, mulți părinți care își “altoiesc” copiii spun că nu i-au bătut niciodată. O palmă la fund nu e bătaie, mai zic ei. Ca mulți dintre părinții adulților de azi. Un articol foarte coerent și bine susținut ❤️

    Reply
    1. Ioana (Post author)

      Bună, Cătălina, mulțumesc tare mult! Să știi că și eu te citesc mereu 🙂

      Da, am citit și eu despre asta și mi se rupe inima. Îi altoiesc, dar le e rușine să recunoască, adică e ok să facă asta, dacă nu știe nimeni. Iar asta cu o palmă la fund care nu e bătaie – mă înfurie rău. Și am tot auzit-o. De foaarte multe ori. Sunt mulți părinți care cred că e ok să-și bată copiii, dacă nu le lasă urme și cicatrici. Adică abia atunci bătaia, e într-adevăr bătaie… restul… e educație, îi „altoiesc” cu dragoste. Practic, dacă nu-l bagi în spital, e ok. Șocant și foarte trist.

      Reply

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *