Ioana Boca – Zori de Zen

O discuție cu final neașteptat

Poate vă întrebați de ce am pus o poză cu iarna, vara-n amiaza mare. Păi, citiți și spuneți și voi… așa-i că vara nu-i ca iarna? Așa-i?
Discuție cu Gogoașă, aseară, în pat, înainte de culcare:
– Mama…. șșșșș!
– N-am zis nimic, iubitule. Facem liniște, ok.
În sfârșit are de gând să adoarmă, îmi zic, în gând…
 
– Nu, mama, șșșșșt! Lin-ști-nneee, că vine!
Intru un pic în panică.
– Cine să vină, mama?! Nu vine nimeni! Te-ai speriat?!
– Nuuuu, mama, Alex nu e speriat. Așteptăm! ȘȘȘȘȘșșș!
– Pe cine așteptăm, Alex?
– Așteptăm un cadou.
De unde să așteptăm cadou, iubitule? Ce cadou? E 10:00 noaptea, nu e niciun cadou. Dar un cadou pentru mine ar fi dacă ai închide ochișorii și ai dormi. Haide.
– Nuuu, mama, șșșșș, vine!
-Cine să vină, Alex?
– Moș Crăciun, mama. Vine Moș Crăciun și aduce un cadou!
 
(Pfoooaaa.. ce?!)
– Păi cum așa, Alex. Moș Crăciun nu vine vara, vine iarna, mami, când e zăpadă afară și e frig. Noi facem bradul… mai știi?! Punem globuri și luminițe în el și îl așteptăm pe Moș Crăciun, dar acum e vară, iubitule, nu e iarnă. Mai e mult până la iarnă.
Gogoașă începe să se agite, se supără și insistă:
 
– Nuuuu, mama! Așteptăm pe Moș Crăciun! Vine cu cadou. Pentru Alex!
– Alex, ți-am spus că nu are cum să vină Moș Crăciun. Îmi pare rău, iubitule, dar ăsta este adevărul. Nu vine în seara asta, va veni la iarnă. Hai, te rog, culcă-te, închide ochișorii și gata.. la nani!
 
Liniște.
OK, e bine, a înțeles până la urmă care-i treaba cu iarna și cu Moș Crăciun. Mă simt mulțumită. Poate, în sfârșit, adoarme acum…
 
– Mama?
– Da, iubitule?
-Mă scarpin?
Asta e noua găselniță, noaptea, înainte de culcare, trebuie să îl scarpin pe spate.
E semn bun, că e gata să capituleze. Mă cuprinde o bucurie nemărginită și așa un avânt…!
– Cum să nu?! Păi nu te scarpină, mama, pe tine? Sigguur că te scarpină!
Trec la scărpinat Gogoașa pe spate. Și-l scarpin… și-l scarpin… și mi se închid ochii…
 
– Gata, iubitule, ajunge? Te mai scarpin?
– Daaa, scarpin mama!
– Păi până când să te tot scarpin, Alex? îl întreb eu, vădit ajunsă la capătul bucuriei și avântului nemărginit.
– …Până vine Moș Crăciun!
 
…. 🙈😂😂😂😂😂
Ei, na, poftim, mi-am făcut-o cu mâna mea, cum s-ar zice.

Adaugă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *