Am plecat din România la mijlocul lui 2016, încărcați de bagaje și de speranță că facem alegerea corectă pentru noi și mai ales pentru copilul nostru. Acum, la aproape un an de când am făcut pasul acesta major vă spun, cu mâna pe inimă, că nu mi-e dor de nimic. Locuim la Madrid, un oraș cald, civilizat și prietenos, în care oamenii n-au nervii întinși pe arcuri. Nu zic că e perfect. Nu este. Dar este un loc în care se poate trăi decent.
Aici, sistemul de învățământ nu este la cheremul oricărui vremelnic pus șef la Educație, programa nu se schimbă odată cu guvernanții, aici școlile au profesori care nu sunt umiliți și care își tratează elevii cu respect, aici sunt autostrăzi, spitale, sisteme informatice puse la punct și cu ajutorul cărora poți rezolva orice treburi ai în relația cu autoritățile, fără să stai la cozi și să te închini pe la ghișee. Și, poate mai important decât orice altceva, aici sunt spitale în care oamenii tratează oameni, cu respect, cu empatie, cu normalitate în definitiv.
Aici există asigurări de sănătate private. Asta înseamnă că plătești lunar o sumă și beneficiezi de toate serviciile medicale de care ai nevoie pentru tine și familia ta (de toate, da? nu abonamente pentru niscaiva analize și consultații, așa cum se procedează pe la noi… ), în niște spitale care arată ca hotelurile, cu doctori care își fac treaba și cu asistente care nu își cos buzunare suplimentare la halat (evident că și la noi există excepții, nu zic că sunt toți așa, dar excepția de la noi este regula aici). Vă spun despre spitale și despre servicii medicale pentru că noi de asta am avut cel mai mult nevoie, din păcate, de când băiețelul nostru a început grădinița. Și, Dumnezeule! Ce diferență uriașă este între ce e la noi și ce e aici, în privința serviciilor medicale!
Îmi amintesc, cu groază, ce am pățit eu, însărcinată fiind în luna a opta, când am ajuns la urgențe, la Spitalul Universitar. Aveam niște dureri de mijloc îngrozitoare, din cauza cărora nu mai eram în stare nici să merg până la baie fără să urlu. Ei, bună decizie am luat. Am plecat de la Spitalul Universitar fiind alt om. Unul care a jurat că va fugi din țara asta ticăloasă cu prima ocazie. Am stat cinci ore, în picioare, (nu vă spun cum am reușit …) sprijinind pereții prin fața diverselor uși. Să vă descriu sentimentul de disperare care mă cuprinsese?! Și de durere. Abia mă țineam pe picioare, ajutată de soț iar ei mă trimiteau să merg așa.. cătinel, cătinel… de la unii la alții, de la un cabinet la altul, unde mi se lua, în continuu, tensiunea. Și cam atât. Cu asta m-am ales, la urgențe, la spitalul Universitar. Am înțeles, mai târziu, din discuția cu medicul meu ginecolog – o femeie minunată, printre puținii medicii adevărați de la noi – că am făcut foarte rău că m-am dus la Universitar. „Ăia nu se ating de gravide. Sunt speriați de bombe, zici că sunteți ouă Kinder cu surprize!” asta mi-a zis. Am plecat, așadar, după cinci ore de sprijinit pereții, timp în care am primit un singur diagnostic (a fost și ultimul cabinet căruia i-am sprijinit pereții de pe hol), de la neurologie – „probabil e sciatică, trebuie să stați în pat”. I-am mulțumit doctorului care mi-a spus asta după cinci ore de stat în picioare și am plecat acasă. Să stau în pat.
Inițial, mi se păruse civilizat. Era prima mea „vizită” la spitalul Universitar și m-am bucurat sincer să văd că oamenii fac triaj la intrare. Partea civilizată a început și s-a terminat, însă, tot acolo. Mai departe, am fost trimisă să mă descurc singură, către ginecologie. Eu eram caz cert pentru scaun cu rotile, dar n-am avut parte. În schimb, portarul ne-a cerut șpagă, pe față, ca să-l lase pe soțul meu să bată, împreună cu mine, holurile spitalului și să mă ajute să ajung acolo unde m-au trimis, în condițiile în care eu abia reușeam să merg. Nu zic, erau oameni în situații mai grave decât a mea. Un bătrân întins pe-un pat cu rotile, în stare de semi-conștiență, fusese lăsat/ uitat pe un culoar. Timp de două ore, cât am așteptat eu ca să intru la primul doctor, asistenți, infirmieri, medici care se perindau pe holul ăla nu au făcut altceva decât să împingă patul omului mai încolo, ca să-și facă loc să treacă. Când venea unul și împingea patul la peretele din dreapta, când altul îi făcea vânt către peretele din stânga. La un moment dat, un doctor mai supărat așa, cum îi stă bine unui doctor, l-a împins vânjos până a ajuns patul cu omul în dreptul ușii de la lift. Din lift au ieși niște asistente care au împins iar patul de perete și atunci una dintre ele a urlat blând: „Băăă, cine l-a lăsat pe ăsta aici? Al cui e?!”. Evident, n-a primit niciun răspuns, că doar nu era nimeni prin preajmă, doar pacienți care sprijineau pereții, așa ca mine, văitându-se și gemând, așteptând o minune. Adică să se deschidă ușile cabinetului. Săracul om abandonat în patul de pe culoar avea ochii dați peste cap și gemea și el ușor. Când am plecat eu, târâș-grăpiș, spre următorul cabinet la ușa căruia să mă apuce disperarea, omul ăla încă era împins de colo-colo, de toți pereții.
De ce trebuie să fie totul atât de greu, de umilitor, de complicat? De ce la noi nu se poate altfel? De ce totul trebuie să fie o luptă? M-a apucat așa o silă de țara asta, care nu se mai face bine, de oamenii ăștia (mulți, prea mulți) care au uitat să mai fie oameni! E prea multă mizerie și n-are cine să facă curat.
Așa că, draga mea România, te-am părăsit. Te-am părăsit pentru că nu te pot salva, pentru că te-au căpușat penalii, plagiatorii și nesimțiții și mai ales pentru că n-ai ce oferi copilului meu, pentru că nu te văd revenindu-ți vreodată sau cel puțin nu în timpul care mi-e dat mie și copilului meu pe acest pământ. Te-am părăsit de frică să nu ne ucizi în spitalele tale infecte, în care colcăie bacteriile, șpăgile și șpăgarii, te-am părăsit pentru că nu vreau să bag plicuri în buzunare toată viața, nici la medic, nici la școală, nici nicăieri, doar ca să obțin un tratament normal. Te-am părăsit pentru că vreau să-l învăț altceva pe copilul meu despre viață, pentru că îl educ să fie blând, generos și bun și-mi dau seama că vreau să-l învăț să fie fix invers decât cum ar avea nevoie ca să „se descurce” într-o astfel de țară. Vreau să-l învăț să fie încrezător și optimist, așa că am plecat, de teamă să nu-i strivești visele și să-i smulgi aripile pe care vreau să i le construiesc.
Și te-am mai părăsit pentru ceva, Românie, te-am părăsit pentru că, de la distanță, pot să te iubesc. De la distanță nu ți se mai văd poalele fustei roase de molii și nici basmaua petrecută peste gura fără dinți. Nu ți se văd nici mizeriile de sub preș și nici guzganii rozalii care îți rod coada de la mătură. Nu ți se văd nici șirurile interminabile de mașini, sufocate pe șoselele tale mici și înguste, nu se văd nici șoferii care înjură și te înjură, în timp ce mai îmbătrânesc câțiva ani stând pe la vreun semafor. Nu ți se văd nici cei câțiva kilometri de autostradă construiți în 20 de ani și nici penalii, netoții și netrebnicii care te conduc de atâția zeci de ani. De la distanță, tot ce văd e copilăria mea și oamenii dragi rămași acolo. Și asta pot să iubesc.
Te-am părăsit, Românie, ca să te pot iubi în continuare și-aștept să mi se facă dor de tine. Încă aștept.
Comments
264 de răspunsuri la „De ce am plecat când n-am mai stat”
Articolul nu face decat sa-mi intareasca parerea despre ce se intampla in Ro.
Am plecat cu parintii mei in 1981 in Germania.
In 1989-1994 am fost la facultate in Bucuresti si am trecut prin toate starile de la euforie la dezamagire totala.
In 1994 m-am intors in Germania, tara in care am crescut familie cu 5 copii.
In 2004 mi-am dorit sa revin ACASA.
Am avut foarte multe piedici si necazuri. M-am inbolnavit de leucemie si am renuntat la repatriere cunoscand sistemul de sanatate din Ro.
Dupa aproape 37 de ani de cand am plecat din Ro
stiu ca nu ma voi mai intoarce niciodata.
Nu pentru ca ii iubesc pe nemti si imi pute Ro ci pentru ca a murit orice fel de sentiment de „acasa”.
Anul asta am fost in primavara si am constatat ca Bucurestiul imi este strain.
Imi pare rau.
Si la voi si la noi si la restul, ,, economicul” e temelia. Daca ai, in mare parre totul e rezolvabil. Nu ai pleci.Restul e fals patriotism. Si aici la noi si acolo la voi…
Romania este sub papucul securitatii comuniste …..trebuie sa crape vreo 5 generatii , sa fie eliminati tiganii , impuscati, trebuie eliminate fizic toate familiile de securisti milionari si miliardari, clasa muncitoare are nevoie de un sut in cur ca sa se trezeasca din aroganta, in fruntea tarii reasezati intelectualii si instaurata competenta …..
Ioana ! Nu e nicioda prea tirziu ! Ma bucur pentru tine ca ai facut pasul in 2016 !
Și eu mă bucur 🙂
Cei ce încearcă aici sa acopere evidențele fac parte, probabil, din sistemul decăzut și infect din Romania. Apoi, doamna aceasta a prezentat situația foarte bine de acolo iar când cineva încearcă să dea exemplu de nu știu ce spital unde lucrurile sunt ordine, aia nu e decât o mica excepție pe când în Spania, e general, este exact cum doamna spune: „spitale precum hoteluri de lux”. Eu am fost operat aici și nu am scos nici macar un cent din buzunar, am fost operat foarte bine iar după operație chiar mă sunau de la spital să mă întrebe cum mă simt, daca îmi decurge totul bine. Este o diferența uriașă, că de altfel la toate capitolele. Iar cei ce ne acuză de faptul că am părăsit țara, probabil că dacă ar fi făcut-o și ei, cu siguranță atunci ar fi fost capabili, după aproape 30 de ani, sa nu mai voteze ciuma roșie, partidul îngropării României, PSD. Din păcate, însă, e o utopie și așa va rămâne cum orice deziderat in tara noastra rămâne doar o tinta iluzorie rămânând mereu la stadiul de „straini in tara noastra”.
Cam pe la 10 ani mi-am dat seama ca: „eu nu pot trai cu astia”. Sunt plecat definitiv din 1990, ori de cate ori m-am reintors in vizita nu am stiut cum sa plec mai repede… nu tara e de vina ci vasta majoritate a faunei care continua sa fie Prosti/Spalati pe creier, ca rezultat avem PCR vopsit in culorile Perestroicii = PSD. Ceea ce este Tragic este faptul ca nu exista opozitie. Deci din pacate fara Speranta. Spitale, Justitia, Aramata, Invatamantul, Politia, Primariile nu exista. Exista doar cornute umflate in pene in toate institutiile, toti pe „Pile” aproape nimeni prin concurs. Iar la vot nimeni cica nu voteaza cu PSD dar tor ei ies, pentru ca „Poate ne mai dau astia ceva”. Daca vasta majoritate a intelectualilor sunt „varza” va dati seama in ce intuneric se traieste in general? Nici nu se mai vorbeste romaneste corect… Generatia Rusinii!
Ma alina gandul ca nu sunt singura femeie care dupa o nastere traumatica in Romania, la spital de stat, am decis ca e cazul sa plec departe. Sa uit, sa trec peste si sa imi pot creste copilul frumos si fara frica de a copilari liber si intr-un mod creativ. Mult succes tuturor.
Da și din păcate, nu cred că suntem singurele. Numai bine, Mihaela!
Draga Ioana, dragi prieteni,
Romania nu este doar Bucurestiul si nici doar spitalele de stat…
Am locuit/lucrat in Canada mai mult de un an de zile, in Germania peste 6 luni de zile, am vizitat peste 50 de tari ale lumii…
Mi-am dorit foarte mult sa emigrez in Canada, pentru curatenia de acolo, pentru extraordinarul multiculturalism…
Din pacate insa, Canada, cu toate ca este o tara superba, are sistemul medical oficial corupt pana „in maduva oaselor” de industria farmaceutica…
Am revenit insa in tara, pentru ca, da, Romania nu este doar Bucurestiul si nici spitalele de stat…
Este mult, mult mai mult de atat…
Sunt medic, practic si predau apiterapia (medicina naturista) si va pot confirma ca in tarile occidentale se moare „cu zile”, datorita medicatiei de sinteza chimica, datorita bacteriilor rezistente la antibiotice (in Irlanda de ex., in anul 2005, au murit peste 6000 de oameni in spitale, datorita ineficientei antibioticelor), datorita alimentatiei de tip MacDonalds, Coca-Cola, et co.
Hipertehnologizarea nu este o solutie pe termen lung…
Viata nu inseamna doar beton, sticla, autostrazi, calculatoare,…
Unul din profesorii mei de yoga, Mario Sorin Vasilescu, ne spunea la unul dintre cursuri, „decat sa urli impotriva intunericului, mai bine aprinde o cat de mica luminita”…
In Romania exista si se vor inmulti din ce in ce mai mult, clinici particulare, in locuri de vis.
Exista peisaje si o natura salbatica, pura, cum rar se gaseste in Europa si in multe alte zone „civilizate”…
Va sfatuiesc pe toti sa iesiti din „paradisul” apartamentelor/caselor din beton si sticla si sa petreceti cat mai mult timp in mijlocul Naturii.
Romania „salbatica”, pura, chiar daca s-au taiat mii de hectare de padure, este inca de sute de ori mai bogata in „viata” decat de exemplu Spania, Italia sau Grecia…
Eu m-as bucura sa va intoarceti acasa, dar nu in Bucuresti ori in alt oras, ci intr-un mic sat, la distanta de agitatia citadina, intr-un paradis pe care vi-l puteti construi singuri, pas cu pas, copac cu copac, floare cu floare, asa cum am facut si noi, in cativa ani de zile…
Chiar si in cel mai mic sat din Romania, va veti putea conecta la Internet, iar atunci cand vi se va face dor de „occident” ajungeti in mai putin de o ora la cel mai apropiat aeroport…
eu am mari indoieli ca te-ai plimbat prin atatea tari, ca ai stat 1 an in Canada si 6 luni in Germania si dupa toata experienta ta ai concluzionat ca in Romania e viata adevarata, salbatica, de la mama natura.
sa stii tu asa, ca speranta de viata in tarile occidentale este cativa ani buni peste cea din Romania.
Mai mult decat atat, speranta de viata sanatoasa e incredibil mai mare decat in Ro unde din cauza mancarii, stresului si a stilului de viata sedentar, diabet la 40 de ani nu e deloc ceva rar.
Sunt convins ca ai vazut cat sport de masa se face in franta, spania, uk sau Germania, nu? si ai vazut si cata verdeata e, da?
Spre deosebire de romanii verzi care la fiecare sarbatoare rup ficatul si bila in doua cu porceli, in vest nu exista notiunea de porceala. in vest nu se rup gratarele in doua, nu se fac prajeli si se consuma mult mai multe legume si fructe, nu din alea din turcia cu doze triple de chimicale ci din alea din spatiul UE foarte controlat.
In vest mcdonalds, kfc si alte fast fooduri sunt preferate de o mica parte din populatie, in general cea mai saraca si mai putin educate insa clasa de mijloc si pana si tinerii se tin f departe de ele.
in Romania mersul la mec sau kfc e sport national. de craciun dupa ce romanii iau potolul porcesc, seara ies la mcdonalds iar a doua zi dupa craciun „iau cu asalt” supermarketurile de unde „isi refac stocurile” pentru revelion.
Iar cand ajungi la spital in vest, ei bine…la spital e curatenie incredibila iar detergentii si dezinfectantii sunt pe bune nu apa de ploaie hexipharma.
eu inteleg ce spui tu ca Romania e mai putin tehnologizata si mai aproape de spiritul rural insa contrar aparentelor, vesnicia nu s-a nascut la tara, din contra, vesnicia s-a nascut prin progresul tehnologic.
mai dai o tura prin vest, poate ti-a scapat ceva.
Nenea, trezirea! România are în prezent doar 15% din pădurile care le avea în 1990. De unde „viață sălbatică”? Eventual din lupta cu tâmpiții din trafic, cu cei din birocrație șamd.
Într-adevăr, în USA și Canada, industria farmaceutică și cea a asigurărilor fac tratamentul medical aproape imposibil, dar acolo ai și alte opțiuni. În România…mai subțire.
Si eu urmeaza sa plec din tara. Stiu ca acolo ne asteapta servicii civilizate si o viata mai usoara, dar nu sunt impacata, pentru ca stiu ca prin plecarea noastra nu returnam serviciul pe care societatea de aici ni l-a facut, crescandu-ne si educandu-ne. Stiu ca parintilor nostri nu le platim pensia pentru care au muncit. Nu returnam investitia de incredere pe care oamenii de aici au facut-o in mine si in familia mea…
Cred ca Romanaia este asa cum este nu doar datorita politicienilor si altor factori abstracti, ci si datorita noua, astora care plecam, egoistii, catre vrem doar o viata mai buna, predicand despre civilizatia din alte tari, dar ignorand faptul ca noi n-am fost in stare sa o construim si aici. Si mai stiu ceva, din respect pentru colegii alaturi de care am lucrat aici, fata de medicul nostru de familie care a ales sa stea aici, desi putea sa plece, fata de parintii mei si ai sotului meu si fata de toti ceilalti anonimi, care inca incearca sa faca ceva aici, nu voi scrie niciodata nimic de genul articolului de mai sus. Pentru ca stiu ca nu asa ii ajut, asa ii frustez. Si Dumnezeu stie, ca frustrarea e ultimul lucru de care au nevoie.
Flor, din experienta de 12 ani de strainatate iti spun ca vei plati cu varf si indesat societatea romaneasca. Cum? In primul rand in momentul in care ai un serviciu, vei trimite bani alor tai, apoi, vei face tot ce poti sa-ti mentii serviciul, ceea ce inseamna ca e posibil sa excelezi acolo unde vei lucra si vei fi un nume care aduce renume Romaniei, mai poti de asemenea sa te implici in actiuni caritabile indreptate catre romanii cu nevoi (din Romania, sau de afara). Cand vizitezi Romania poti trece pe la prieteni, pe la doctorul de familie si cu siguranta o mica atentie din partea ta, le va umple sufletul.
Iar sa traiesti in alta tara nu te face mai putin roman, insa te poate face mai om, iti vei gasi in propria persoana tot felul de secrete pe care in Romania nu le puteai gasi din simplul fapt ca era prea comod, asa iti vei invinge unele frici, iti vei explora posibilitatile. Vei invata intr-un an cat nu ai invatat poate in 10. Iar cand te hotarasti te poti reintoarce in tara, ca nu-ti va inchide nimeni usa.
Curaj, va fi bine!
„Stiu ca parintilor nostri nu le platim pensia pentru care au muncit.” – eu prefer sa le trimit bani alor mei daca nu le ajung decat sa le platesc pensia tuturor smecherilor din Romania
http://www.cotidianul.ro/pensiile-speciale-o-afacere-de-putere-304789/
Din pacate aici se compara mere cu pere. Bucuria si normalitatea de a sta intr-un hotel all inclusive de 5 stele si incovenientele si mizeria unui santier in care se construieste (inca) unul de maxim 3 stele. care este mai mare bucuria? ca ai construit ceva acceptabil sau ca esti primit sa stai in ce au construit altii? De condamnat nu cred ca sunt nici unii nici altii. Daca nu te simti constructor sau solidar cu ei, de ce sa nu evadezi la 5 stele. E un pacat? Ca nepriceperea si nesimtirea unora strica si conditiile acceptabile din cel de 3 stele este foarte adevarat., Dar nici nu cred ca este iubire cind spui: da … te iubesc dar stai cit mai departe de mine. si te imping spre un alt perete al … iuburii nemarginite.
Poate de asta nu s-au atins de dumneavoastră și v-au purtat 5 ore de la un cabinet la altul:
http://evz.ro/povestea-incredibila-a-copilului-condamnat-de-medici-sa-manance-toata-viata-printr-un-tub-9651.html
Mda. Este exact motivul pentru care mi-am indemnat fiica de 19 ani sa plece sa studieze in Olanda, ca poate a ramane pe acolo pe undeva si tranzitia ii va fi mai usoara. Nu ne e usor, fiindca e singurul nostru copil, dar ne-am zis ca poate, cand vom fi mai batrani si batranii nostri nu vor mai fi, vom putea sa alegem o tara normala si sa fim si noi cu ea. E greu sentimentul acesta de neputinta cand stai pe la cozi la doctori, mai ales, cu parintii batrani si bolnavi, si chiar daca mergi la un cabinet privat si platesti, superioritatea si aroganta pe care o afiseaza aproape toti doctorii, gen je m’en fiche, te fac sa iti doresti sa poti sa ii trantesti de toti peretii. Fain articol, mi-a placut, simt exact la fel.
Foarte frumos articolul si adevarat din toate punctele de vedere. Am locuit 6 ani in afara tarii, 4 dintre care in Viena. In Romania am fost diagnosticata cu o problema la inima si in spital aici m-am ales 2 saptamani de sedere si o interventie esuata. Sa nu mai vb de banii pe care parintii mei au trebuit sa-i bage in buzunarul medicilor ca sa pot sa primesc ingijirea necesara.
Am revenit la facultate, cu o asigurare medicala de student care acoperea toate serviciile. Evident ca problema nerezolvata in Romania ma adus inapoi la spital. Nu am stat la coada sa ma interneze, nu am fost trimisa de la un cabinet la altul, am fost internata si in 2 zile ma externau pusa pe picioare.
Din dragoste si dor de casa am revenit la Romania mea dar cand trebuie sa merg la medic sau boala recidiveaza imi vine sa plec din nou vazand cu ochii. Comparativ cu altii nu o duc rau, imi pot permite tratamentul, dar intervine frustrarea cand trebuie sa apelez doar la sectorul privat, desi platesc la stat pentru asigurare medicala, unde decartez o lopata de bani pentru a putea sa ma insanatosesc.
Asa ca, stimata doamna, va asigur ca decizia luata a fost cea mai buna si tot mai tare ma trage sa iau si eu acelas drum. Nu de alta dar as vrea sa pot sa le ofer copiilor mei un mediu propice de a creste si unde pot sa beneficieze de o educatie armonioasa si un sistem care le permite o viata decenta.
Multă sănătate vă doresc și să faceți alegerea cea mai bună pentru dvs. E drept, indiferent dacă alegi să rămâi sau să pleci, există plusuri și minusuri. Depinde acum, de fiecare dintre noi, peste ce putem trece și ce nu.
Buna! Frumos articol. Mare adevar!
Sunt plecata de 6 ani din tara. Sunt in franta. Am plecat dupa bac ca sa fac studiile aici. Mi a oferit franta mai mult decat mi a oferit romania in 18 ani. Am facut studii gratis…fara sa platesc nici un ban…si am mai avut si bursa….anyway, am ras putin. Ma numesc Ioana Borca si ma regasesc in povestea ta ?
:)))) Ce simpatică ești, Ioana! Mă bucur că mi-ai scris. Mult succes acolo unde ești 🙂
Bine grait, adevarat, trist si lugubru in acelasi timp.
Ar trebui sa plecam toti, sa ramana contingentul de banditi singur.
Mă doare să văd/aud/citesc că în anul 2016 aceleași motive care ne-au determinat și pe noi să lăsăm în urmă țărișoara în anul de grație 2001 continuă cu o cerbicie demnă de o cauză mai bună să fie acel șut în fund care are în cele din urmă efectul benefic scontat pentru receptor: pasul înainte eliberator. Că mai lăcrămezi din când în când -tot mai rar ce-i drept, de ce să nu o recunosc- la amintirile copilăriei e doar semn de slăbiciune și zice-se vine cu vârsta. Să trag concluzia că eu întineresc? Îți doresc succes în noul excurs al vieții și să nu privești înapoi nici cu mânie nici cu nostalgie. Doar cu inima împăcată pentru alegerea făcută. Bună, rea e alegerea ta. Nu apleca urechea la critici. Nu sunt decât niște cârcotași sau în cel mai rău caz vulpi care ar vrea să guste din struguri. Din Canada un gând bun!
O decizie inteleapta ati luat..aici in Romania de fapt nimeni nu vrea sa mai faca nimic bun.Este o stare de letargie vizavi cu nesimtirea si nebunia.De asta profita cei mai odiosi conducatori din istoria Romaniei si-i prostesc de cate ori au ocazia.Copilul vostru va cunoaste altceva si va fi mai linistit, mai iubitor de oameni si natura.Voi o sa va vindecati in timp de traumele acumulate de-a lungul anilor de stres acumulati in Romania.Dar ca medic va rog sa nu va uitati parintii si cand puteti sa-i ajutati mai ales ca batranetile sunt grele,bolile nu aleg tara unde traiesti.Aici la noi este un dispret total pentru oamenii varstnici care sunt bolnavi si obositi de grijile purtate pentru copii lor.Am vazut destui tineri plecati care asteapta sa moara parintii ,sa vina in Romania si sa vanda ce-a mai ramas dupa ei.Sa nu-l uitai pe Dumnezeu cel adevarat,nu cel promovat de preotii sarlatani, impostori, ortodocsi si mai ales sa nu urati tara noastra frumoasa batjocorita de cei care conduc.In rest doar succes si mult bine sa gasiti intr-o tara echilibrata si frumoasa.Seamana cu noi poporul spaniol la fire si temperament dar este mult.mult mai educat.Totul se invarte pana la urma in jurul educatiei.
Subscriu total. Foarte frumos si bine scris, toate felicitarile mele!
Bravo pentru acest frumos articol, ne-am regasit in tot ce ati spus.
Foarte frumos scris… Ca student va spun ca din 4 ani de studii la Universitatea din Bucuresti, in 80% din timp, in niciuna dintre locatiile universitatii nu am gasit sapun la toaleta. Restul de 20% era fie detergent de rufe, fie sapun lichid diluat cu apa…. Numai acest aspect ma facea sa innebunesc si ma intrebam mereu: ” oare in alte tari este la fel ? „. Restul problemelor si neajunsurilor din Romania sunt prea bine stiute…
De asemenea, si eu ma gandesc serios la plecare…
FRUMOS ȘI ADEVĂRAT ! Probabil trebuie să plecăm toți, să rămână doar șpăgarii, șmecherii sau nesimțiții …
Să lăsăm țara… pe mâna cui !?!
Tinerii (români adevărați) trebuie să se mobilizeze mai bine, să formeze un partid pertinent, și să iasă la vot fiecare cu toată familia, așa se rezolvă democratic totul.
Toți vrem o țară corectă, dar … cedăm !
PĂCAT !
Felicitari pentru decizie …. si pentru curaj; va urmam in curand…
Tatal meu a murit dupa ce si-au batut joc de el 3 luni, in 3 spitale mari din Bucuresti, dintre care unul e Floreasca, spunand ca e senil sau deshidratat deoarece el delira din cauza febrei de 40 de grade datorita unei infectii localizate la inima. Avea endorcardita si niste simple antibiotice I-ari fi salvat viata. Tata a fost perfect sanatos psihic, profesor , jurist si scriitor pana in clipa in care s-a imbolnavit. Dar la 40 de grade cine nu delireaza?Eu I-am dat Augmentin din intuitie, gandind ca orice om normal ca o asemenea temperature pe o durata lunga de timp inseamna infectie. Unde, nu stiam, dar era infectie. I-au interupt antibioticele si dupa un timp i s-a rupt o valva la inima.
Chiar si intubat, au avut indrazneala sa spuna ca ”ocupa locul unuia mai tanar”, el neffind nici macar batran. Au spus ca nu are rost sa-i dea antibiotice puternice deoarece se obisnuieste corpul cu ele si daca mai are vreodata nevoie, ce o sa faca?? Un om sta sa moara si nu -i dai antibiotice ca se obisnuieste cu ele. Pe urma l-au deconectat de la aparate desi am spus ca fac orice, platesc oricat numai sa-l tina intubat pana cedeaza infectia si vedem mai departe ce facem cu valva. Criminali ticalosi, l-au jignit, l-au chinuit i l-au lasat sa moara, ba chiar l-au omorat intrerupandu-i antibioticele date de mine.
A fost un om care a ajutat zeci de alti oameni, o minte geniala si un suflet de sfant.
Urasc Romania si ii urasc pe toti cei care indraznesc sa ia partea unor astfel de criminali. Le doresc sa treaca prin ce am trecut eu si surioara mea.
Endocardita,am scris gresit numele acelei boli cumplite…
Tare as vrea sa scap si eu din mizeria care exista in Romania.Ma tem sa mai stau aici.
10 ani de Canada am. N-am mai fost in vizita in Romania de 4 ani si nici n-am de gand prea repede sa merg.
Ioana, vezi-ti de viata ta si nu baga in seama toti distrusii care-ti polueaza pagina pe aici. Mult noroc !
O sa las un link aici https://viitorulsunabine.wordpress.com/2014/03/02/vesti-bune-despre-tara/
Trist, poate adevarat…oricum, adinc…sistemul v-a invins si ati fugit asa cum se facea in perioada comunista! Cine ramine?! Tot mai putinii eroi + aia ce voteaza scursurile ce ne conduc. Concluzia o trageti Dvs.
Felicitari pentru articol. Sper sa aveți timpul și răbdare, necesare, pentru a împărtășiți cât mai multe experiențe trăite intr-o altfel de lume decât ceea din care-și închipuie majoritatea celor ramași în țara, ca trăiesc!
Va doresc sanatate și o viata pe măsura așteptărilor dumneavoastră!
Plecați! Nu e nicio problema! Nu a fost nici cat ați stat pe aici. Aici, în tara asta mizera cu trântori și penali, cu plagiatori și antenisti. Mereu ne-am priceput mai bine la ceea ce au alții de făcut dar n-am scos o iota despre ceea ce ar trebui sa fac noi. Noi am fost imaculatii, noi dam verdicte și tragem concluzii. Noi mereu știm, alții habar nu au. Avem totdeauna dreptate si suntem cei mai viteji din tribuna. In arena sa intre fraierii. Suntem cei mai morali, avem atitudine, manifestam in numele democratiei cum sade bine unor narcisisti. In spitale, in scoli, in institutiile publice, in… , acolo se afla raul societatii romanesti. Cangrena aiasta cu tot civismul nostru cu greu va fi eliminata. Nemulțumirile abunda și sufoca. Ma duc sa-fie dor de tine tara! Ubi bene, ibi patria? Normal sa-ti fie bine când altii au platit tribut si jertfa? Acasa este cine sa fie carne de tun. Asa a fost dintotdeauna. Dincolo de anumite frustrări trebuie spus și lucrurilor pe nume. Spiritul lui Eldorado n-a dispărut. Motivatia unui trai mai bun este obiectivul principal al bajeniei. Romanii se judeca intre ei si europenii ne spun ca nu trăim mai bine deoarece nu avem productivitate deși la ei acasă ii slugarim cu același randament. Vrem sau nu sa recunoaștem încă mai suferim de malformațiile trecutului socialist. Corabia e părăsită de curajoși și șobolani restul așteapta ajutor divin. Ce sa-i faci?! N-ai ce-i face! Pleac-ai noștri da, or veni ei niscai sirieni, chineji care sa vrea sa devina buni romani! Tara tot aici va rămâne și probabil fiind și frumusica ei se vor pricepe cum sa o iubească mai bine fără fals patriotism. Drum bune ce pleaca, drum bun popor migrator dar tine minte: nicăieri nu-i ca acasă si oricat de rău ar fi romanul nu va rămâne impasibil daca ai necaz. Nu discut de excepții.
Felicitari Ioana pentru articol. Am 7 ani jumate de cánd locuiesc in Madrid. In primii 3 ani imi doream sa ma intorc in Románia, dar de cáte ori mergeam in tara vedeam diferenta dintre aceste 2 tari incát am decis sa ramán definitiv in Spania si sa-mi fie dor de putinele persoane dragi mie care mai locuiesc inca, in Románia. Citind articolul tau mi-a adus aminte de toate gándurile mele pe care le aveam cánd inca mai aveam dubii sa ma intorc in tara sau nu. …
A pleca sau a rămâne? E întrebarea pe care și-o pune orice om normal la cap, cinstit, muncitor, care dorește să nu fie umilit în permanență de o birocrație nesimțită și de un sistem totalmente corupt. Eu am obiceiul ca, ori de câte ori vreun funcționar nu-și face treaba așa cum trebuie, să-l atenționez că e plătit din banii mei pentru a avea bun simț, politețe și răbdare. De zâmbet nu-i spun, pentru c-aș fi deja prea pretențios. Dar imensa majoritate nu procedează așa. Se duc cocoșați, umili, cu o ciocolată, cu un buchet de flori, cu …„o atenție”! Ei, tocmai aici e cheia: comportamentul de victimă, de pradă, dezvoltă în celălalt comportamentul de stăpân, de prădător! Dacă suficient de mulți oameni ar avea un comportament demn, în care coloana vertebrală să fie verticală, dacă n-ar mai da aceste „atenții”, de la cea mai mică sumă, ce intră în buzunarul asistentei medicale, până la comisioanele de milioane de euro ce intră în contul din „off-shore fiscal paradise” al unui mare mahăr din politică, evident că situația s-ar schimba spre normalitatea pe care mulți ne-o dorim. Dar pentru că acest lucru nu văd să se întâmple prea curând, nu întrevăd o schimbare în bine a situației actuale. Ai făcut foarte bine că ai plecat, Ioana. Copilul tău merită o viață în normalitate, într-o societate în care coloana vertebrală este dreaptă, nu cocoșată. Nu e adevărată zicala…„capul plecat, sabia nu-l taie”. Aș zice că dimpotrivă, „capul plecat, e mai ușor de tăiat”. Ai scris foarte bine ceea ce ai scris, numeroși oameni se regăsesc în gândurile tale. Cât privește comentariile referitoare la lipsa ta de patriotism, aș spune că dimpotrivă, faptul că scoți în evidență ceea ce este rău în țara ta, nu înseamnă că nu-ți iubești țara, ci că tocmai din iubire pentru ea, că ai dori să fie în rândul lumii, în grupul țărilor civilizate, cu care dorim să ne comparăm. Pentru a-ți alunga ușoara tristețe datorată comentariilor ce te critică, îți recomand puțină destindere, citind link-ul de mai jos. E legat, oarecum, de tema articolului tău. http://georgebalaur.blogspot.ro/2015/09/reforma-radicala-facuta-de-un-magar.html
Sunt de acord, in mare parte, cu Ioana, cu dvs., d-le George Balaur, cu toti cei care-au postat pan-acum, acreditand vorbele Ioanei. Ai scris foarte frumos Ioana, sensibil, dar si usturator de dur. Toti suntem de acord cu tine – ai descris perfect situatia deplorabila in care se afla Romania. Nu sunt de acord insa sa depunem armele. De ce doar ne plangem sau plecam? Chiar nu putem face nimic?… Sunt de un an in Anglia, dar am ales sa ma intorc in tara. Nu reusesc sa ma adaptez, sa ma simt ca acasa… Vad toate lucrurile bune de aici – un trai mai decent intr-adevar, pentru ca este o tara mai bogata, care ofera solutii chiar si celui neajutorat. Sunt mai organizati, in primul rand, sistemul functioneaza pentru ca fiecare isi face treaba si sunt si destui cei care urmaresc si se asigura ca legile sunt aplicate, ca treaba e facuta cum trebuie… Cred ca asta inseamna grad de civilizatie, de fapt – sa intelegi si sa accepti ca, daca nu te conformezi, nu ai ce cauta in societate, vei fi sanctionat, vei plati, te vei duce unde ti-e locul… Aproape toti isi asuma legile, normele, constrangerile, comportamentul ‘civilizat’, pe care trebuie sa-l ai intr-o societate pentru ca aceasta sa functioneze… De ce nu putem face si noi asta?… Daca legea asa spune, atunci asa sa facem!… Daca legile sunt proaste, atunci sa-i schimbam pe cei care le fac!… De ce renuntam la lupta?… Unii stau in tara, perpetueaza cutumele proaste, dau in continuare spaga la doctor, politist, preot, etc, etc, etc, se plang de asta si doar atat, altii pleaca si se plang de asta de la distanta… Avem posibilitatea sa fim vocali acum, sa ne unim fortele cei care vedem lucrurile bine, pe Internet, pe strada, pe unde-o fi si sa trecem apoi si la fapte!… Acum, mai mult ca niciodata, pentru ca exista retelele astea de socializare, etc, putem sa ne facem auziti, putem sa protestam incontinuu, sa ne deschidem ochii unii-altora, sa cream un spirit civic real si sa sanctionam la tot pasul orice este ilegal si de neconceput intr-o societate civilizata… Sa alertam presa, cand doctorul cutare cere spaga, sa ne invatam unii pe altii sa nu mai dam niciodata spaga, etc, etc, etc… Schimbarile pleaca de la noi!… Toti trebuie sa facem acelasi lucru si atunci obiceiurile proaste se vor stinge treptat-treptat!… In strainatate, oamenii astia (nu toti, au si ei ciurucurile lor), aia de bine, doneaza hainele, obiectele vechi la Organizatiile de Caritate, mai toate menite sa ajute Sanatatea, animalele, etc. Saracii isi cumpara hainele de la SH, de la aceste Organizatii de Caritate, nu li-e rusine s-o faca, au si ei cu ce se imbraca, si banii lor se duc si spre obiectivul tinta, la acea Organizatie care ajuta la cercetarea bolilor gen cancer, etc, si, asa, toata societatea castiga. E un exemplu din multele lucruri pe care ei le fac diferit fata de noi. Oamenii astia cum se pot ajuta unii pe altii? La ei cum se poate si la noi nu?… Poate pentru ca ei nu doar cer, nu doar se plang, nu doar dau vina unii pe altii… Ei, marea majoritate, cred in valorile umane, fara sa fie neaparat foarte credinciosi sau mai stiu eu, ce… Ei chiar cred in gestul dezinteresat, in bine si frumos, in omenie, patriotism, etc… Ei nu doar profeseaza toate astea, ei nu doar mimeaza toate astea, ei chiar au ajuns sa creada in ele si sa se comporte ca atare, in acest spirit civic, plin de omenie, bun-simt, etc, etc… Societatea nostra se va schimba, cand noi toti ne vom schimba!… Cei care aleg sa plece au scuza ca nu mai cred in faptul ca e posibila o schimbare… Sunt la fel de vinovati ca cei care aleg sa stea si care perpetueaza sistemul… Acestia au scuza ca, asa fac toti in jur, nu poti supravietui daca nu-ti cumperi sanatatea de la doctor, nota mai buna de la profesor, locul in fata de la nu stiu cine sau stiu eu ce altceva… Sunt la fel de vinovati ca cei care nu dau spaga, dar doar asteapta de la guvernanti sa indrepte lucrurile si se plang si blameaza si decreteaza ca nu exista iesire, ca suntem un popor prost, hot, las, damnat, etc, etc, etc… Toti gresim, si cei care stam, dar doar stam cu bratele incrucisate, ne plangem si atat, si cei care dezerteaza… Cand o sa incepem sa ne schimbam toti, sa facem lucrurile corect toti, atunci vom mai avea o sansa!… Conducatorii sunt putini, noi suntem multi!… Noi trebuie sa-i schimbam pe ei!… Dar trebuie sa incepem prin a ne schimba pe noi, prin a le da lectii de civism, corectitudine, coloana vertebrala, noi!…
Sunt de acord cu TAVI, ce sa fac, sunt romanca 100% si asa voi muri, bunicii mei au luptat in linia intai pe front, strabunicii la fel, pentru chinul stramosilor mei merita sa lupt pentru neamul asta, pentru limba si pentru traditii.
De 20 de ani imi doresc sa plec din Romania, dezamagita de ceea ce se intampla in politica, invatamant, sanatate etc, dar nu am putut sa imi las parintii aici si sa ma duc departe, nu pot sa imi las familia in saracie si bataie de joc si sa fug…DA, le sunt datoare copiilor mei sa le ofer o viata mai buna, dar tot ce pot face momentan este sa le ofer educatia pe care si eu am primit-o de la neamul meu si nu sa ajunga ‘ millenials” ca in SUA, unde adolescente de 16 ani raman insarcinate si se drogheaza, lesbiene pe strada in Olanda…
Nici un neam si nici o tara nu se compara una cu alta, fiecare are istoria lui, noi pe a noastra, dar daca nici acolo unde suntem nu ne pastram limba vie, nu ne pastram traditiile si obiceiurile atunci este vina noastra de romani ca ne-am distrus neamul singuri.
DA, Ioana, te inteleg perfect prin ce ai trecut caci tatal meu a murit in UPU pentru ca venit prea tarziu ambulanta de la alt spital caci in UPU nu aveau sectie de cardiologie …a murit poate cu zile…si lista poate continua. Dar nu am plecat, o sa mai lupt cu sistemul si o sa incerc sa fac ceva, o sa iau atittudine si poate reusesc sa indrept lucrurile.
La ce bun sa stai in Roma cand Roma de azi are rationalizata apa si e inconjurata de seceta? Se duc romancele in Italia sa aiba grija de batranii de acolo cand batranii nostri nu mai gasesc oameni sa ii ingrijeasca, sunt bunicii vostri singuri si neajutorati. Sau de ce as sta in Londra cand este un oras permanent amenintat de teroristi, oras plin de atatia musulmani, de indieni si atatea natii? De ce vine Printul Charles la Viscri? Ce a gasit el in Romania asta bruta? Am mers 60 km de la Londra la Tulley’s Farm si nu am vazut o soparla, nimic in pamantul lor, le place salbaticia si natura de aici.
Da, e frumos la Madrid, se vede ca au fost imperiu si au cucerit si au furat de la altii, sunt civilizati, nimic de zis, dar care e rata somajului in Madrid versus Bucuresti sau Cluj??? Da, am fost si la New York, frumos dom’le dar cata mizerie era la metrou si cati sobolani aveau, nebuni urlau in metrou si se strigau rasisti, m-am simtit in nesiguranta…vorbesc zilnic engleza, dar abia asteptam sa aud romaneste, nu mai suportam engleza…am fost in Shanghai – oho cata poluare si nesimtire si necivilizatie am vazut…nu-mi mai trebuie Asia, sa fie sanatosi acolo la ei.
Important este sa gasesti echilibru in VIATA oriunde ai fi, sa te simti acasa acolo unde e acasa pentru tine si sa nu iti uiti limba si obiceiurile, sa le transmiti mai departe copiilor!
Vor veni niste vremuri cand multi romani vor vrea sa se intoarca acasa in Romania pentru ca va fi singurul pamant sigur de pe lumea asta si nu vor mai putea intra!
FELICITĂRI!!!
Un Adevărat Român!!!
De așa ceva are nevoie România!!!
Superb spus, Corina!… Punctezi foarte bine atatea realitati!…
Dragă Corina,
Prințul Charles, și alții ca el, care au venit și au cumpărat proprietăți în România, se simt bine aici pentru că nu sunt nevoiți să se confrunte cu „sistemul”, așa cum s-a confruntat Ioana și așa cum se confruntă orice om normal din țara asta. Lui i se așterne covorul roșu oriunde se duce, metaforic vorbind. Dar dacă-l dezbraci pe prințul Charles de toate titlurile, îl pui în rândul cetățenilor obișnuiți și-l obligi să stea la toate cozile și să suporte toate umilințele pe care le suportă ei, eu cred că-și va pune coada pe spinare și-ar zice: „Sorry, I was wrong when I said that Romania is Heaven on Earth!” Problema cred că este mult mai profundă și cred că ține mai mult de genetică, decât de educație sau autoeducație. Nu vedeți că toată zona asta geografică este măcinată de corupție? Cred că un teritoriu geografic pe care sunt suficiente resurse naturale pentru existență, permite ca pe el să se poată trăi, fără a se face o selecție naturală a genelor prea dură, astfel încât pot trăi pe acel teritoriu mulți indivizi al căror coeficient de inteligență se menține scăzut, tocmai pentru că abundența resurselor nu presupune o luptă crâncenă pentru ele. Ori, unde e multă prostie, e și multă stagnare. Românii au cel mai scăzut IQ din Europa( știu, câștigăm olimpiade, dar ăia sunt vârfurile, nu media); 42 % din români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului; avem cel mai scăzut consum de săpun și de pastă de dinți pe cap de locuitor din Europa…cam toate statisticile ne poziționează în coada clasamentelor. Nu cred că un popor cu gradul ăsta general de inteligență naturală este autoeducabil. Educabil cu forța cea mai dură, da, poate, dar nu AUTOEDUCABIL, subliniez!
Ca să nu mai reformulez totul, redau răspunsul dat unei prietene de pe FB care a distribuit admirativ articolul Ioanei: „Adevărul ăsta, că toți sunt buni de gură, se poate aplica tuturor, nu doar naționaliștilor. Până la urmă,Ioana, care a preferat să părăsească țara, e și ea doar bună de gură! Ne dă în cap cu faptul că noi nu suntem ca și vesticii de avansați în anumite privințe! (Doar în unele, oricum! Că îi batem la multe! ) Și vine și ni-i dă ca exemplu! Fără să contureze cât de puțin cauzele pt care suntem aici cu atât mai puțin vreo cale de îndreptare! Corupția e știută și recunoscută de toți ca o mare plagă, o boală care ne trage în jos. Dar nici un revoltat din asta, despre care tu spui că s-ar presupune că nu doar gura de el, nu vine cu o soluție. Deci rămâne cum am zis eu, că de mulți e doar gura! Și pe mine mă includ aici. Pt că nu facem mai mult decât să constatăm. Și să votăm aiurea, fără atitudine, doar din interese mici și meschine. Am și refuzat votul, din păcate nu au făcut-o toți. Am considerat că așa ar trebui, ca nimeni din cei ce ne-ar conduce să nu aibă mare legitimitate. Pentru că nici ăștia de acum, cum nici anteriorii, nu au făcut nimic pt înlăturarea corupției. Pt că de aici începe totul!
Plecarea din țară, sigur nu e calea de curățire a României! E doar o rezolvare personală (ca să nu zic egoistă) în care cineva nerbdător, se duce să trăiască mai bine într-un sistem mai funcțional (pt o vreme), lăsând țara cu și mai puține șanse de salvare. Pt că, odată cu plecarea fiecăruia dintre noi care putem face treabă și pe afară, cei care rămân au și mai puține șanse de însănătoșire. Vezi tu, țara e o noțiune abstractă, un fel de abur așa! Nu poți să acuzi o noțiune abstractă și să spui că o părăsești pt că nu o poți salva, pt că au căpușat-o penalii (Doamne, ce non-sens!) . Păi vina e la penali, nu la țară! Penalii sunt cunoscuți, iar țara suntem noi. Deci toți suntem vinovați! O dată pt că penalii sunt pe la toate partidele, și când se face caz de corupție fiecare crede că partidul susținut de el e curat și hoții sunt doar la ceilalți.Și nu e deloc așa! Apoi pt că nu ar trebui să-i zici unei mame bâtrăne și bolnave că o lași pt că nu mai poate face nimic pt tine, sau că nu mai are dinți cum zice gagica asta crezând că e plastică în exprimare, când de fapt a comis o greșeală majoră dpdv etico-literar-stilistic. Pt că ea nu face vreo parodie ci vorbește serios despre faptul că părăsește țara pt că nu mai are dinți și-și acoperă gingiile cu basmaua! Eu nu m-am entuziasmat așa de tare pt că cineva (mică cacofonie voită ! ), plecând de lângă altcineva, lovit și căzut pe jos, (țara,aburul, în cazul de față!) mai are și tupeul să arate cu degetul și să facă morală și apologie zicând: eu sunt puternic și te părăsec pt că tu ești slab și nu te poți ține după mine. Nu am nimic cu cei care pleacă fiecare e liber să aleagă, dar fraților, când plecați, închideți ușa repede după voi dacă tot nu vă puteți opri din boscorodit pentru o vină pe care o aveți exact în aceeași măsură cu cei rămași! Asta i-aș spune Ioanei!”
Perfect adevarat!… Dar, hai, in sfarsit, sa facem ceva!… Haideti sa lansam un alt soi de propaganda pe Internet: Romani! Nu mai dati spaga la doctori! Ce-or sa faca?… Or sa ne lase pe toti sa murim?… Haideti sa nu mai votam! Sa infiintam ‘partidul’ celor care refuza sa voteze!… Cati vor adera oare la el?… Eu cred ca multi!… Haideti sa infiintam Militia Populara, cum fac in SUA – se ofera, voluntar, sa pazeasca cu randul cartierul lor!… Haideti sa facem voluntariat, cateva ore dintr-o zi pe saptamana doar si sa mergem sa ajutam la curatenia orasului nostru, sau sa ingrijim batranii in aziluri, bolnavii in spitale, copiii care nu se descurca la invatatura… Haideti sa invatam sa ne reciclam macar gunoiul!!…
HAIDETI SA FACEM CEVA!…
Multumesc pentru articol, Ioana
Citirea a fost emotionanta
M-a adus cu gandul la acum peste doua decenii in urma, cand si eu satul, scarbit si obosit, am ales sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata (merg in Romania o data pe an cateva zile, sa-mi vad parintii, cateva rude si prieteni apropiati ; sotia (frantuzoaica) merge ceva mai des si sta mai mult, pentru ea e „exotic”.
Ioana (si altii) : daca doresti cu adevarat, daca esti deschis si tolerant, curios si binevoitor, harnic si cu un bagaj profesional bun, consider ca poti sa te adaptezi, acomodezi, in orice tara in care coruptia se mentine in limite decente, ceea ce nu e deloc cazul Romaniei, care din pacate e la concurenta nu cu statele UE, ci cu cele africane, coruptia coboara la cel mai scazut nivel al existentei, nu e cantonata la nivel de mari intreprinderi ca in occident (intreprinderi care si ele, risca amenzi consistente, sau chiar inchisoare pentru cadrele de conducere, daca sunt dovedite).
Intr-adevar si din statele occidentale pleaca oameni sa se instaleze in alte tari, dar nu e acelasi plecat ca cel din Romania, oamenii nu pleaca cu ura in suflet. Pleaca caci un alt loc din lume le corespunde mai bine (asa cum fiul meu se va instala in Noua Zeelanda, caci acolo i-a placut).
Am citit cu interes si postarile lui Costin si Tavi, amandoua m-au atins la suflet, v-am inteles pe fiecare, amandoi aveti dreptate, fiecare in felul lui (cred ca ati chiar putea fi prieteni daca v-ati intalni … odata ce lui Costin ii va mai trece naduful).
Multa vreme am crezut ca de vina e exclusiv comunismul in care s-a balacarit Romania timp de 43 de ani. Pana cand am realizat ca problema e mult mai adanca, ca radacina raului e un soi de mizerie morala, de „jmenfoutisme” generalizat, de decurcareala, care combinate cu saracia si parvenitismul iscat de comunism nu se pot „intoarce” intr-un fagas bun mai repede de cateva decenii bune (poate chiar 3-4-5 generatii ?).
Nu am ponegrit niciodata Romania (cu toate ca si in cazul meu, consider ca mi-a luat mai mult decat mi-a dat, si chiar ca nu exagerez – fiind in strada in seara de 21 decembrie, sub gloante, consider ca mi-am platit chiar vreo ipotetica datorie ), dar asta nu ma impiedica sa am o viziune critica : nu toti romanii sunt hoti, dar exista multa hotie, multa smecherie, multa escrocherie. Romanii sunt inventivi, creativi, dar in loc sa se disciplineze, se descurca, lasand sistemul sa se auto-corupa. Sunt nonsalanti, nu voteaza, dar se plang ca ce au votat altii. ETC.
Nu voi ponegri niciodata Franta, tara care m-a adoptat, dandu-mi gratuit si cu iubire (da, cu iubire) tot ceea ce Romania mi-a refuzat, tara in care ma simt mai acasa decat m-am simtit vreodata in tara unde m-am nascut. Dar de asemenea, pot fi critic relativ la defectele (patente) ale francezilor, la lipsurile sistemului, etc. …
Deci inca o data Ioana, iti doresc sa va mearga cat mai bine si copilul sa va creasca intr-un mediu sanatos, din toate punctele de vedere.
Iar cei care inca se mai bat sa scoata lucrurile la liman, nu pot decat sa va tin pumnii si sa contribui cu banii trimisi familiei. Familie care voteaza (cu cap) si nu se uita la diverse Antene …
Sunt femeie singura cu doi copii. Gemeni. Mici, un an si-un strop. Tocmai am cumparat biletele de avion. Doar dus. Deci va cam dati seama cat de tare s-a umplut paharul de-mi asum asemenea decizii. Si nu, nu de foame plec, financiar si dpdv al muncii sunt un om implinit. Ci pentru ca intre binele copiilor mei si patriotism, ghiciti ce primeaza. Pentru ca normalitatea in care vreau sa-mi cresc copiii nu mai coincide cu ce se intampla zilnic aici, in locul simbolic denumit „acasa”. O sa-mi fie dor? In mod sigur. Scuzati pragmatismul, insa prefer sa-mi fie dor decat sa-mi fie jale. Saptamana linistita sa aveti!
Mulțumesc, Ioana, că ai reușit să transpui în cuvinte ceea ce încerc să îmi spun, sau mai degrabă să îmi explic mie însămi încă din 2014 când am ales să plec din România, motivul pentru care am făcut-o.
Deși nu am copiii încă, înțeleg perfect ceea ce simți, pentru că în momentul în care am făcut această alegere am luat în considerare mai mult viitorul, decât prezentul. Viitorul nostru și al copiilor noștri (viitori, în cazul meu).
Îți sunt recunoscătoare pentru cât de bine ai reușit să exprimi ceea ce cred că simțim cu toții, cei care am făcut aceeași alegere, în special pentru că multă vreme m-am simțit vinovată. Am crezut că plecând am ales varianta mai ușoară, că am „dezertat”. De-abia ieșită de pe băncile facultății, am plecat la câteva luni, nu după a avea două joburi, mizerabile, ce-i drept, în orașul natal.
Nu am luat calea Bucureștiului, nu am luptat, ci am plecat, pur și simplu, fără regret.
Acum, după 3 ani și jumătate și 3 concedii petrecute în țară, pot să spun cu mâna pe inimă că iubesc România din tot sufletul, așa cum am făcut-o dintotdeauna, dar că nu mă mai pot imagina locuind-o, nu acum, nu într-un viitor nici mai apropiat, nici mai îndepărtat.
Îmi este dor de plaiurile pe care am copilărit, de oamenii pe care i-am lăsat în urmă, și de fiecare dată când trebuie să plec, plec cu lacrimi în ochi și în suflet pentru ce am putea fi și nu vrem să fim.
Mă voi opri aici, subiectul este inepuizabil…
Încă o dată, mulțumesc, și felicitări!
Succes ție și familiei tale.
Spania, Italia, America, etc. au trecut prin perioade asemanatoare cu cea prin care trecem noi. Nu au fost mereu asa. Schimbarea nu s-a produs prin cei care au plecat, ci prin cei care au ramas! Fara ei, nu aveati unde va refugia astazi. Daca nu ati putut duce mai mult, este bine ca sunteti acolo. Este alegerea dvs si consider ca nu are nimeni dreptul sa va critice pentru ea.
Dar… da-ne, Doamne, mai multi oameni caTavi in tara asta!
toti ati pecat pentru bani .. sa va fie de bine … iubiti, probabil, atat de mult banul incat nu veti regreta niciodata … sunt sigur ca daca ati fost aici medici, functionari, profesori sau zugravi v’ati comportat exact ca aia de’i huliti acum … nu sunti cu nimic mai breji decat cei care au ramas
Stimata d-na Ioana, felicitari pt. gandurile dvs. (chiar daca triste) despre o tara care a fost odata si nu stim daca va mai fi inca…..Cei din Diaspora si nu doar noi, cunoastem aceste crunte adevaruri despre noi, despre societatea mizera si imorala prezenta in Romania de astazi. Politizarea excesiva a taiat visurile unei generatii si trimite la ghilotina si urmatoarea, pe copii nostri. Este greu printre straini, dar vreau sa cred ca veti avea o viata mai buna, material si spiritual. In rest, prea multi romani raman la stadiul de nevertebrate, aruncand cu laturi (dintr-o parte si alta) peste o granita ideologica, intelectuala si fizica. Inca odata, felicitari pt. mesajul de suflet …care ne doare pe multi.
Va doresc mult succes, sanatate si fericire.
Ceea ce se intampla continua dezastrul social si ingroapa Romania de 27 de ani incoace. Am plecat in graba si de nevoie din tara ca sa imi salvez copilul, nu ma pot intoarce nici dupa 14 ani, raul intrece orice imaginatie! Si asta pentru ca nu se pleaca de la cauze, ci se intretin, ca sa aiba sistemul unde sa-si plaseze votantii si intretinutii social. Iar diaspora sa trimita bani, cel mai mare investitor al Romaniei si cel mai batjocorit, romani abandonati si folositi de propriul stat. Dar si pentru ca parlamentari, politicieni, decidenti nu sunt in situatia noastra sau a amaratilor de romani din tara. Traiesc in Romania lor pe care o apara de propriul popor. Iar daca au o problema la „genunche” dau o fuga in Turcia ca e dupa tufa, #daea! ?
ROMANIA esti urita, rea si indiferenta la ce ai ajuns….. Da, Romania azi la 28 de ani de la Marea Pacaleala asa arata, ca un imens lagar de concentrare cu un popor supus genocidului ce mimeaza libertatea, democratia, sanatatea, invatamintul, justitia si egalitatea de sanse….. La o tara de mimi si traiul pe masura……nimeni din cei ramasi acasa, loviti subit de „orbul gainilor” nu vrea sa recunoasca starea oribila a acestei tari Romania, ba mai mult, daca faci afirmatii ce oglindesc firmituri din realitatea prezentului esti calomiat si tratat cu dispretul oferit tradatorilor….. ROMANIA nu este frumoasa, ROMANIA nu are drumuri, apa curenta si se caca inca in fundul curtii. ROMANIA este bolnava, infractoare, tot mai inculta, lasa si complice cu hotii si haimanalele ce o conduc. ROMANIA este tara in care hotilor dovediti mai este putin si statul in puscarie le este socotit ca vechime in munca iar dupa, fractia de ocna executata li se cere scuze pentru deranj, sunt eliberati si ca bonus tot ce au furat si au dobindit de pe urma jafului le este permis sa fie pastrat.Din fericire in ROMANIA, cind si cind, mai apar exceptii….se poate sa le intilnesti in medicina, invatamint, justitie, aministratie, scoli si chiar anonimi pe strada, insa ele, exceptiile, sunt rare si nu confirma regula….. ROMANIA azi este o tara urita cu oameni ce mustesc de rautate, indiferenta, lasitate, gata sa te scuipe si sa te blesteme daca nu te incolonezi la acelasi rind cu ei.
Citeste mai mult: adev.ro/otuctf
Ma sperie ca un articol de cateva randuri genereaza o multitudine de comentarii – efectiv te plictisesti pina ajungi la final. Ma sperie din principiu faptul ca romanul are curaj in fata calculatorului, acasa. Judeca corect si bine insa nu se schimba nimic. Ma sperie caci citind comentariile vad atata grozavii si atatea marturii despre Romania care te fac sa te gandesti la emigrare. Si atunci ma intreb – oare nu este un plan mizerabil pus la punct sa scoata romanii din Romania? Pare instrumentat de undeva. Prea se leaga lucrurile. Este un test enduranta – hai sa vedem pana unde ii putem duce. Le luam invatamantul – ca trebuie sa fie ignoranti si usor de manipulat, le luam sanatatea ca sa ii ajutam sa treaca in ceata cealalta, le luam omenia si civilizatia invrajbindui si in final vor pleca singuri. Ma intreb daca nu cumva o Romanie golita de romani nu este mai valoroasa in ochii Lor. Oricum cu resursele au reusit deja, nu mai sunt ale noastre, dar resursa agrara – pamantul – a mai ramas. Pe asta daca nu il poti lua – atunci trebuie sa ii convingi pe Romani sa plece si sa il lase. Insa perdem din vedere ca pamantul nu este orice pamant – este huma inaintasilor nostrii. Datorita lor suntem aici! Cei ce pleaca din tara poarta cu ei un blestem – acela de nu fi ingropati in tina stramasilor lor! Eu fac apel la cei plecati sa se intoarca… Cand un roman pleaca – tara slabeste – o celula este „transplantata” in trupul altei tari. Tara aceasta moare incet si sigur daca nu va intoarceti! Daca nu va intoarceti inapoi la TIMP, nu veti mai avea la ce sa va mai intoarceti sau nu veti mai fi lasati. Imi pare rau pentru frati si surori, nepoti si nepoate, din Spania si nu numai… Locul vostru este aici – in acest pamant! Il veti simti in timpurile ce urmeaza… Dumnezeu sa va ocroteasca!
Inca o dovada ca pastilele e scumpe in Romania … 🙂
„Si atunci ma intreb – oare nu este un plan mizerabil pus la punct sa scoata romanii din Romania?” – ai ghicit, Soros e de vina. Cum Soros e de vina si ca in 2015 au emigrat in Canada 50846 filipinezi, 39530 indieni, 19532 chinezi, 11669 iranieni, 11329 pakistanezi, 9853 sirieni, 7522 americani, 5807 francezi, 5451 britanici, 4133 nigerieni, si, cu voia dumneavoastra, 1183 de romani (locul 42 in topul tarilor care trimit emigranti in Canada, pentru cine e curios).
Aș vrea să povestesc câte ceva din experiența mea de rezident în Spania, 2000 – 2012.
Am ajuns acolo împreună cu soția, cu doar 300$ în buzunar, fără să cunoaștem pe nimeni și cu minime cunoștințe ale limbii, Nu ieșisem niciodată din România, habar nu aveam ce ne așteaptă.
Am lăsat soția cu bagajele pe o bancă în stația centrală din Barcelona și am început să întreb în dreapta și stânga unde ne-am putea caza ieftin, în mod special abordam taximetriști. Era duminică, am cumpărat și câteva ziare și am încercat să sun pe la anunțuri, dar vorbeam cu roboții.
Într-un final am găsit ceva provizoriu vorbind cu un țigan din Bosnia care ne-a dus într-un apartament împărțit de el cu albanezi; gruzini și români. Ne-au ajutat puțin doi frați români care erau oarecum tot începători acolo.
Timp de aproape o lună am căutat serviciu, plecam dimineața de acasă, unul pe o parte și celălalt pe alta a străzilor și întrebam pe toată lumea. Oamenii erau atât de amabili încât, atunci când ne explicau cum să ajungem la un posibil angajator și vedeau că nu prea înțelegem, ne luau de mână și ne duceau acolo. A fost greu pentru că nu aveam acte, dar am găsit ceva și am ținut cu dinții de munca aia până am găsit alta mai bună.
În paralel am mers și la un avocat să demarăm procedurile de obținere a rezidenței. Respectiva doamnă a făcut imposibilul și ne-a ajutat de parcă eram familia ei iar de plătit ne-a cerut exagerat de puțin, cam cât am plătit cazarea o noapte la un hostal – a înțeles că am venit acolo de nevoie și nu avem bani, așa că ne-a luat doar ce a cheltuit ea pe drumurile la diverse autorități.
Actele ne-au ieșit după un an și jumătate, moment în care ne-am adus și copiii din țară, tot cu vize de turist pentru Germania, cumpărate, așa cum plecasem și noi.
Tot atunci, la doar un an și jumătate de când am ajuns acolo, am lăsat serviciul și mi-am înființat propria firmă. Am dat un telefon la același cabinet de avocatură care ne-a ajutat cu rezidența și le-am spus că vreau să-mi fac o firmă de construcții, m-au întrebat numele dorit, au verificat, la al 2-lea a fost ok. Mi-au explicat că trebuie să înființez firma împreună cu un spaniol și cum nu aveam atunci astfel de prieteni, s-a oferit aceeași avocată să mă ajute, urmînd ca după un timp să trecem acțiunile ei pe numele soției. Au întocmit statutul, au luat oră la un notar și ne-am întâlnit acolo. Ne-a citit notarul cele 5 foi ale statutului, am semnat eu și avocata și din acel moment am început activitatea. Totul a durat cam 2 ore, nu mi-a mai trebuit nici un fel de autorizație, cerere, altă hârtie aiurea ca la noi. Până acum nu am avut absolut niciun control, de nicun fel.
Soția mea a lucrat 4,5 ani la un bar-restaurant care funcționa de 35 de ani, iar patronii ne-au spus că nici ei nu au avut în 35 de ani niciun control.
După doi ani am decis să trec acțiunile avocatei (80%) pe numele soției. Ei au întocmit actele, ne-am întâlnit la notar, am semnat, am plătit acestuia și gata. Am vrut să-i dau câteva mii de euro avocatei pentru ajutor dar m-a refuzat. A zis că ne-a ajutat pentru că suntem oameni serioși și meritam să fim ajutați. Bineînțeles că am ajutat-o și eu cu oferte de muncă pentru alți imigranți pe care-i ajuta așa cum a făcut și cu noi… în rest, am devenit prieteni buni!
În relațiile cu clienții, atunci când le spuneam că sunt român, majoritatea aveau o tresărire, un fior, dar chiar și așa, îmi acordau o șansă și mă lăsau să execut lucrarea.
Cei care mă cunoșteau deja, preferau să le lucrez eu chiar dacă eram mai scump decât spaniolii lor, pentru că eram foarte serios. S-a întâmplat ca un client nou, o imobiliară, să-mi dea un apartament pentru renovat – au venit la început să-mi explice ce vor, au venit pe la jumătatea lucrării să vadă stadiul și să-mi mai dea bani și au venit la sfârșit să lichidăm. Au fost extrem de mulțumiți și din acel moment doar mă sunau să trec să iau cheile pentru alt apartament, să stabilesc eu ce trebuie făcut și să le spun prețul. Deci, eu stabilem totul – ei nu mai veneu absolut deloc, nici măcar la sfârșit… doar mă întrebau dacă-l pot pune în vânzare.
Relația cu unele instituții:
Primăria.
Dacă voiam să iau pe cineva în spația (avea nevoie de asta ca să obțină rezidență), mergem cu el la o primărie, oricare (acolo poți rezolva orice problemă la orice primărie din țară), arătam actul meu de identitate, pașaportul respectivului și spuneam că-l iau în spațiu. Nu făceam nicio cerere, nu dedeam nicio explicație, nu eram întrebat ce; de ce, cum, etc. Înregistra datele respectivului în sistem și-i dedea adeverința.
O adtă am mers la o primărie pentru o listă cu eventualele amenzi de parcare cere n-ar fi ajuns la mine deoarece eu schimbasem domiciliul, dar la mașini nu-l schimbasem. Funcționarul care nu mă cunoștea m-a întrebat de ce nu schimb domiciliul pe actele mașinilor iar eu i-am spus că mă gândesc să plec din Spania și nu mai văd rostul….. S-a uitat omul la mine cu așa o figură de părere de rău (parcă avea lacrimi în ochi) și m-a întrebat: Așa rău ne-am purtat cu dumneavoastră încât vreți să plecați? Asta se întâmpla după izbucnirea crizei, când erau deja voci care spuneau că din cauza noastră nu au ei serviciu.
Spitalul.
Fiului meu i-a ieșit ceva pe limbă, am mers la medic, i-au făcut analize, i-au dat un tratament și l-au programat pentru o eventuală operație peste 30 zile. Trebuia să mergem la spital în ziua x, ora 15.
În ziua x el a plecat dimineață la școală dar după circa o oră am fost sunați de la un spital. Ne spuneau că fiul nostru este la ei dar să stăm liniștiți că nu este nimic grav…. Cu greu am realizat că era vorba de alt spital și de fapt se întâmplase altceva cu copilul. În metrou a stat cu mână lipită de ușă iar când aceasta s-a închis, el având degetele foarte subțiri, i-au intrat între ușă și peretele vagonului. S-a oprit metroul automat și în 3 minute au venit poliția și salvarea. Cu toate că nu era grav, l-au dus la spital, l-au tratat și ne-au sunat să-l luăm acasă. Era aceeași zi în care trebuia să meargă la spital cu limba
La ora 15 eram la celălalt spital, i-au făcut un control, au constatat că nu mai avea nimic dar au zis să rămânem peste noapte ca să-i mai facă o serie de analize, să se asigure că-i sănătos. Cameră cu două paturi pentru bolnavi și două fotolii pat pentru însoțitori, cu telefizor, frigider, baie și telefoane cu linie externă la fiecare pat. Mâncare pe o tavă mare, 3 feluri, desert și suc natural, mai ceva ca la restaurant. I-au făcut analizele, dimineață le-a revizuit un medic, a constatat că totul este în regulă și l-au externet. La plecare ne-au dat o factură de 1300€… fiind prima dată în această situație am vrut să o plătesc dar mi-au zis că nu-i nevoie, este doar ca să știu cât costă serviciile prestate și ce se face cu banii din asigurarea mea (asigurare pe care oricum o primisem gratis odată cu rezidența) Despre șpagă – nu pot spune decât că nici cu o floare nu-i poți jignii pe medicii ori asistenții de aici, ei nu înțeleg ce vrei, de ce le dai floarea aia. Nu există șpagă.
Cardul de sănătate nu sperie pe nimeni (și din ăsta am primit odată cu rezidența). Aici chiar funcționează de modul că atunci când ai un accident, o urgență, un consult ceva, îl introduce într-un cititor portabil pe care-l are orice medic ori polițist, și știe absolut tot, ce boli ai avut ori ai, ce tratamente ai făcut, faci ori sunt interzise organismului tău, ce consultații ai avut ori ai programate, etc. Pe baza acestor date te poate trata adecvat. Nu-i obligatoriu să-l ai la tine, poți arăta permisul, buletinul ori cardul de la bancă și pe baza nr. tău de identificare, același pe toate actele, poate afla din sistem ce ai pe cardul de sănătate.
Poliția.
Într-o zi am constatat că mi-a expirat permisul.. Am mers la poliție cu un taxi iar aici am intrat într-un cabinet medical (unul din cele poate 10 cabinete care se află la parterul clădirii în care se află poliția).
Știam că la noi se face mai întâi o fișă medicală. Am intrat în cabinet, am fost luat în primire de către o tinerică, i-am spus ce problemă am, întrebând de unde să încep – de la ei ori de la poliție. Mi-a zis să iau loc pe un scaun, a luat un aparat foto și mi-a făcut o poză (acolo, pe scaunul din anticameră), m-a luat de mână și m-a dus într-un cabinet la un doctor de ochi, acesta m-a pus să citesc 5 litere și a semnat o fișă și gata, înapoi la fișier (la intrare) ca să plătesc. Acolo, o doamnă m-a întrebat dacă vreau să merg la poliție ori doresc să-mi gestioneze ei totul – am întrebat care-i diferența. Dacă merg eu la poliție, lor le datorez 75€, dacă-mi gestionează ei tot, costă 95€. Le-am dat 95€, a apăsat un buton pe tastatură, s-a întors către un fel de imprimantă și mi-a dat permisul pe loc – la cabinetul medical, nu am văzut și nu m-a văzut poliția. Totul a durat în jur de 10 – 12 minute.
În rest, poliția nu te oprește în veci decât dacă produci un accident cu victime – dacă nu sunt victime, se supără dacă-i chemi. Amenzile de parcare ori de viteză vin acasă – nu ai cu cine discuta și negocia o șpagă ca la noi… Dacă se face un filtru de băutură ori droguri, cu 2 săptămâni înainte incepe să anunțe zilnic pe toate canalele media zonale, că va avea loc acel filtru. Dacă-ți suspendă permisul pentru ceva grav, te întreabă în ce periadă a anului vrei să intre în vigoare suspendarea astfel încât să nu-ți fie afectat serviciul, ori concediul. Nici nu trebuie să decizi pe loc perioada ci rămâne să le-o transmiți când hotărăști.
Presa.
Multă lume nu știe ori nu poate crede că majoritatea lucrurilor rele petrecute în Europa sunt acțiuni ale unor români.
În Spania, cât am locuit eu acolo, probabil peste 90% din furturi erau comise de către români. În afară de români care furau orice și oricum, mai furau organizat câțiva albano-cosovari și mai furau niște copii de marocani, doar minori – în clipa în care deveneau majori terminau cu prostiile. Probabil un 1% mai erau și alții, chiar și spanioli, francezi ori italieni… În Barcelona erau străini din toate țările pământului, undeva peste 150 nații… negrii ăia din africa care acasă dorm în bordeie de nuiele ori pământ, pe care noi îi credem sălbatici, nu fură și nu cerșesc – de fapt, singurii care cerșesc, dintre toate națiile pământului, sunt românii.
Să ne întoarcem la presă – între 2000 și 2007, aproape toate știrile despre furturi, spargeri, scandaluri, etc. erau cu români (prezentate ca tare, comise de români). Din momentul în care România a intrat în UE, prezentarea s-a schimbat radical, nu mai spuneau că sunt români, erau cetățeni europeni ori simplu – cetățeni. Noi știam că sunt români din filmările prezentate – (se auzeau cum înjurau și cum vorbeau), dar ei au respectat România – parte a Uniunii Europene și au încercat să nu ne mai prezinte drept ce eram ci ceea ce ar fi trebuit să fim.
Ar mai fi foarte multe de spus dar și așa am depășit cadrul unui simplu comentariu, esența este că ne-am dori ca și acasă să funcționeze lucrurile în acest fel și pentru asta, pentru a conștientiza lumea, trebuie să arătăm ce fac rău, anormal, păgubos, unii oameni din și în România – asta nu înseamnă că denigrăm România așa cum spun unii pe aici, nu o facem cu rele intenții. Dacă ești plecat din țară înseamnă că ști foarte bine ceva ce mulți români de acasă nu pot înțelege și anume că, dorul de țară te face să te gândești zilnic la România și să o iubești nespus!
Denigrare ar fi dacă pe acolo pe unde mergem, în Europa ori mai departe, am vorbi de rău despre țara noastră, dar noi, cei serioși, cei interesați de ea, facem contrariul – o facem cunoscută prin profesionalism, comportament adecvat, spectacole, cărți, etc.
Denigrare mai înseană și să faci numai rele, să furi, să minți, etc. afară ori chiar în țară, așa cu fac foarte mulți români sensibili și/sau inconștienți!
O zi bună!
Interenate relatari, era mai ineresant daca finalizati prin a argumenta si de ce nu mai locuiti in Spania. Felicitari si succese!
Buna, Ioana! Am gasit articolul tau intr-o mentiune pe republica.ro si am fost foarte interesata sa citesc parerile celor care au plecat. Ma bucur ca ti-ai gasit linistea intr-un loc frumos pentru tine si familia ta. 🙂
Imi voi permite sa iti scriu cateva pareri si cu experienta tarilor pe care le-am vizitat, chiar daca nu vor fi asentimentul multora de aici.
Cred ca principalul motiv pentru care in Germania, Spania, Elvetia, you name it, lucrurile merg bine e ca nativii acestor tari au o atitudine diferita fata de dezvoltarea lor. Sunt constienti ca o tara functioneaza prin unitate si printr-o mentalitate care se dezvolta si se adopta in timp.
Romanii au tendinta de a fi fatalisti, daca un lucru nu se schimba din prima abandoneaza, daca un lucru nu se intampla asa cum si-ar dori, abandoneaza. Intotdeauna m-am lovit de criticile multora care spun ca in Romania e multa coruptie, mizerie etc. Dar daca nu am mai da spagi de fiecare data? Dar daca am incerca sa le raspundem giolbanilor cu vorba buna? Inteleg ca e mult de munca, dar cine a zis ca viata e usoara? Mai ales viata intr-o tara care isi putea reveni incet incet dupa Revolutie daca cetatenii ei se mobilizau.
De ce imi permit sa spun toate astea? Am 23 de ani. Prietenii mei…cam tot pe acolo. Noi nu am trait comunismul si nici primii ani de dupa revolutie. Chiar vrem sa schimbam lucruri, alaturi de multi altii. Si da, sunt momente in care imi blamez parintii, in care ii judec pe cei care ar fi putut schimba ceva dupa revolutie si totusi s-au multumit doar sa fie nemultumiti sau sa nu ia nicio atitudine. Dar macar am invatat cum sa nu fiu si cum sa ii inspir pe altii sa fie (sper eu).
Stiu ca tendinta este sa evidentiezi raul care ti se intampla, dar pierdem multe alte lucruri prin asta.
Am avut experiente urate si placute in sistemul medical. Am fost dezamagita si multumita de sistemul educational. Am intalnit oameni ingrozitori si oameni minunat. Mi s-a cerut spaga, am refuzat vehement sa o dau si tot am avut parte de ingrijire. Iar toate astea au fost momente in care mi-am dat seama cate lucruri s-ar schimba daca cei care spun acum ca nu mai exista nicio sansa si-ar reveni si s-ar mobiliza.
Sper ca cei care aleg sa ramana in Romania (printre care ma numar si eu) vor putea demonstra ca nu e dracul atat de negru si ca exista motive sa te intorci aici, sau macar sa o privesti cu un strop de mandrie.
Mult succes in continuare! 🙂
Bună, Liliana, îți mulțumesc pentru că mi-ai scris. Mă bucur să văd că ești o fire atât de optimistă, chiar mă bucur. Eu mi-am pierdut optimismul în legătură cu România și unde va ajunge ea. Mi l-am pierdut tocat și măcinat câte puțin, câte puțin… zi de zi, an de an. Aș vrea să cred că va fi bine. Din păcate, nu pot. Nu mi-e nici rușine că sunt româncă, dar nici nu sunt mândră. E țara în care m-am născut, e țara pentru care am ieșit în stradă, e țara unde am votat în speranța că se va schimba ceva, e țara în care am crezut… până când n-am mai crezut. Și am decis că, pentru viitorul copilului meu, nu mai pot lăsa anii să treacă. Ai dreptate, ne lipsește unitatea. Nici măcar la vot n-am reușit să ieșim. Am lăsat câteva procente să decidă soarta majorității. Avem exact ceea ce ne-am oferit, prin indiferență, prin lipsă de reacție.
Oameni minunați și oameni îngrozitori sunt peste tot. Și aici sunt. Diferența o face majoritatea.
Și aici se întâmplă lucruri rele, nicăieri nu e perfect. Ce e aici excepție însă, la noi – de multe ori – e la ordinea zilei. Nu vreau să-ți pierzi optimismul. Poate generația ta va fi altfel… Cine poate ști. 🙂 S-auzim de bine, draga mea!
În van aștepți „să-ți vină” iubirea de țară. Nu-ți va veni ce nu ai avut, ce nu ai.
Nu ți se va face dor de țară dacă nu-l ai deja.
Migratia e normala, individul e programat sa optimizeze, sa caute varianta mai buna pentru el si familia lui. Sunt curios acum cum vezi plecarea-revenirea.
Felicitari pentru ca ati plecat, sper ca fiica mea sa reuseasca acelasi lucru.Pentru mine este cam tarziu.
Foarte imprtanr: acum, după ce ai văzut ce înseamnă o pandemie în alte tari, mai crezi ca ai făcut bine ca ai plecat?
Da, chiar cred asta, nu vad ce legatura are pandemia cu decizia de a trai in alta tara. Din cate stiu, Romania nu a fost ocolita de pandemie. A fost rau peste tot.