Ioana Boca – Zori de Zen

TRĂSNĂI

Viața paralelă a mamelor

Nu știu dacă vouă vi se întâmplă, oi fi singura?! Dar vă spun sincer că eu am o viață paralelă! Începe după ce Gogoașă își ia tălpășița, la plimbare, prin lumea viselor, adică de pe la 9:30, 10:00 și durează până când adorm în fotoliu, pe scaunul de la calculator sau pe canapea. Nu discriminez! Jur, de când al meu copil a decis că vrea să doarmă toată noaptea, eu am decis că nu mai vreau să dorm. După ce se duce el la nani, mă trezesc pentru a doua oară, la o nouă viață! Și înghesui, cu mare talent,…
Mai mult

Ce să fie, ce să fie…

O poveste dubioasă. Nu știu dacă o fi fost de vină super Luna albastră sângerie despre care se tot vorbește, dar…  Aseară, dau să-l adorm pe Alex, după lungi negocieri. Îl învelesc cu păturica, ne așezăm confortabil (mai ales el), închidem ochii (mai ales eu) și… începe să se foiască. Ba dă din câte-un picior, ba se întoarce de pe-o parte pe alta, ba cere apă, ba vrea să-l țin de mânuță, ba să mă țină el… iar mai dă din câte-un picior. Se dezvelește. Eu, mamă grijulie și pe jumătate adormită, trag de păturică să-l învelesc la loc, când..…
Mai mult

O noapte furtunoasă

Stau de aproape o oră și jumătate (după estimările mele în beznă) cu o mână petrecută pe sub cap și cu cealaltă încolăcită în jurul lui Gogoașă. Când face nani, trebuie să ne ținem în brațe. Adică eu pe el. Nu-mi mai simt mâna de sub cap, parcă nici nu mai e a mea. E un lemn pe care stau sprijinită. Mi-e frică să mă mișc, dacă tocmai adoarme, Doamne ferește și eu taman atunci fac o mișcare greșită?! Așa că stau așa… bolovan. Gogoașă oftează, mai dă din câte-un picior, apoi se liniștește. Nu i se mai aude decât…
Mai mult

Și mamele spun lucruri trăsnite

Și mamele spun lucruri trăsnite. O, da! Uneori mai ceva decât cei mici fiindcă, să recunoaștem, când ai copii, viața nu e întotdeauna roz, acesta este adevărul. La fel de adevărat este că dragostea noastră pentru ei e nemărginită. Și totuși, după ce n-ai pus geană pe geană, măcar două ore legat, timp de minim trei luni, când în casa ta e haos, nu ți-ai mai schimbat bluza de trei zile iar dacă ți-ai da acum cu pieptănul prin păr, probabil că nu l-ai mai găsi niciodată, singurul lucru care te menține pe linia de plutire e simțul umorului. Așa…
Mai mult

Cum să ieși pe ușă cu copilul în 24 de pași foarte, foarte simpli. Practic, revoluționari.

Pregătirea dinainte de a pleca undeva (oriunde), împreună cu copilul, poate fi un proces complex, care necesită toată priceperea ta ca adult, toată imaginația ta ca fost (sau actual, în sinea ta) copil, toate cunoștințele tale de matematică și probabilistică în funcție de starea copilului, situarea lui în spațiu și piesa vestimentară pe care vrei să i-o aloci, toată răbdarea planetei și toată pregătirea fizică a unui halterofil care s-a apucat de alergat maratoane, toate cunoștințele tale de psihologie în care îți dai doctoratul de fiecare dată când îl convingi să te lase să-i pui și cealaltă șosetă, precum și…
Mai mult

A-nceput timid să plouă cu o minciunică… două…

De la o vreme-ncoace, la noi în casă a-nceput timid să plouă, cu o minciunică-două… și uite-așa, foarte curând, mândrul meu, la cei 2 ani și 4 luni ai săi, s-a prins de arta manipulării în 2 pași și 3 zile. Ce etapă! Prima oară m-a testat, ca să mă aducă de la bucătărie unde trebăluiam de zor și de unde nu mă dădeam dusă nicicum. Nu m-a mai tras de mână, nu mi-a mai zis „Mama, hai, haaaiii!”. A intrat alergând ca o furtună fugărită de soare și a început să strige răspicat: „Mama, apa!!! Appaaa, mamaaa!!” Săr ca…
Mai mult

Top 10 cele mai ridicole produse pentru copii inventate vreodată

Cum mă uitam eu pe net, așa, hai-hui, căutând un cadou pentru niște prieteni, am dat peste niște produse de mi-a stat mintea-n loc. Cum să le descriu… niște chestii de-a dreptul ridicole. Sunt genul ăla de lucruri care te fac să te întrebi cine Dumnezeu ar avea nevoie de așa ceva, vreodată. Cine ar da banii pentru așa ceva. Vreodată. M-am amuzat teribil făcând următorul top: 1.Swipe & Feed, un dispozitiv care promite să lase mămicile să-și folosească telefonul mobil, în timp ce îl hrănesc pe bebe cu biberonul. Doar trăim în era multi-tasking, a mămicilor corporatiste care nu…
Mai mult

Cine-a pus caprele-n drum, ăla n-a fost om. Punct.

Proaspăt ajunși în Spania, la Madrid, ne-am gândit să îl ducem pe ăsta micu la Zoo Madrid. Deși, la numai un an și 9 luni, nu e el încă pregătit să înțeleagă tot ce vede acolo, noi am ajuns la concluzia că orice ieșire, plimbare, loc nou vizitat îl schimbă, mereu învață câte ceva nou, așa că oricât de greu ne-ar fi nouă, ca părinți, să cărăm copilul prin excursii, vacanțe și plimbări, o s-o facem mereu, tocmai datorită acestui lucru. Zoo Madrid ni s-a părut cea mai firească și mai ușoară decizie: clar, trebuie să-l ducem acolo. E o…
Mai mult

Vara, la minus 40 de grade Celsius

În secolul ăsta, dominat de tehnologie, în care trăim și în care am ajuns să cădem în canale fără capac, pocnind Pokemoni în freză, pe stradă, vă spun eu, cu mâna pe inimă, că nu-i nimic rău în asta. Dacă tehnologie nu e, nimic nu e. Unde voiam să ajung: de curând am fost și noi, ca toți oamenii, la mare. Și-am pățit un necaz din care ne-a salvat mașina. Am avut noroc că avem mașină deșteaptă, cu un computer de bord care reglează automat tot felul de chestii, mai că poți să stai picior peste picior și să-ți bei…
Mai mult

Și dacă, dacă sunt Spiderman?!

spiderman

La capitolul ce tâmpenii am mai făcut, bifez aici cu următoarea destăinuire. O pun pe seama extenuării, fiindcă trebuie să dau vina pe ceva. O știți pe-aia, clasica disperare, cu căutatul ochelarilor în timp ce-i ai pe nas. Ei, bine, eu am dus-o la un alt nivel. Timp de aproape o săptămână, am purtat două perechi de lentile de contact, una peste alta. Și mă miram de ce, pe după-amiază așa, începeam deodată să văd totul în ceață. Le tot întrebam pe fete: „Băi, nene, e cumva ceață la noi în birou?!” Mă asigurau că nu. Nu le credeam. Normal.…
Mai mult