Ioana Boca – Zori de Zen

DESPRE MINE

 

Ziua în care am devenit mămică mi-a schimbat viața pentru totdeauna. Este ziua în care am încetat să mai trăiesc doar pentru mine și am început să respir pentru el: băiețelul meu perfect, pe care îl prețuiesc mai presus decât oricine și orice pe lumea asta. Noua mea postură de mămică mi-a adus însă și multe provocări. Am făcut un salt uriaș, practic, de la „Hei, în viața mea nu se petrece mai nimic nou„  la „ Aoleu, se întâmplă totul, acum și deodată!”

Despre asta voi scrie aici, în speranța că voi fi de ajutor și altor proaspete sau viitoare mămici, povestind experiențele mele (plăcute sau mai puțin plăcute), întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Cred, cu convingere, că simțul umorului poate vindeca răni și, s-o spunem drept, e cam singurul care reușește să ne mențină pe linia de plutire în anumite momente…

Dar atunci când crezi că nu o vei mai scoate la capăt (așa cum am crezut și eu), sunt aici să-ți spun că poți. Toate etapele prin care trecem, în viața de părinte, cu greutățile și frumusețea lor, exact asta sunt – etape. Așa că, atunci când e cel mai greu, gândește-te că nu ești singură (și eu am trecut prin asta, la fel ca multe alte mămici) și îți garantez că nu va fi așa la infinit.

Blogul meu este un blog cinstit. E despre viață. Viața adevărată, așa cum e ea, fără măști și poleială, cu părți bune și frumoase, dar și cu părți mai puțin bune. Este despre lucrurile care ne preocupă ca părinți și despre ce să facem ca să fie bine, să nu fie rău. 🙂

Nu sunt o mamă perfectă, n-am întotdeauna toate răspunsurile la toate întrebările. De multe ori, mai grav poate, n-am nici toate întrebările! Dar mă străduiesc. Mă străduiesc să fiu nu o mamă perfectă, ci o mamă bună. Să-mi cresc copilul înconjurat cu dragoste, cu blândețe, cu răbdare multă. Cred în educația copiilor fără pedepse, fără bătaie, fără șantaj și amenințări. Cred că trebuie să vorbim mult cu ei (copiii), să le explicăm și mai mult și să-i învățăm să fie exact așa cum văd că suntem noi cu ei. Buni, blânzi, iubitori. Fericiți.

Un lucru esențial pe care l-am învățat de când am devenit mamă este să văd partea plină a paharului, în orice situație, oricât de supărătoare ar fi. Și, dacă tot vezi partea plină, e bine s-o și dai peste cap. Ajută. Mai ales dacă-i vin. Glumesc. Dar parcă nu prea. În fine. Să revin: treaba asta îți conservă energia și îți menajează nervii ca să te poți ocupa de lucrurile care, într-adevăr, contează. Așadar, vă invit să zăboviți cât vă poftește inima pe Zori de Zen și vă spun, cu mare drag, bun venit în viața noastră!

Restul lucrurilor despre mine

Sunt jurnalist, am început în televiziune, dar dragostea mea a fost, este și va rămâne radioul. Timp de mulți ani am prezentat știrile la Europa FM, apoi m-am retras din fața microfonului în spatele lui, acceptând o nouă provocare, cea de a mă ocupa de campaniile de comunicare pentru Europa FM și Radio 21. În 2016, însă, mi-am luat lumea-n cap, la propriu. Ne-am mutat într-un alt apartament, în alt oraș, în altă țară. Așadar, în prezent, Madridul a devenit noua noastră casă, un oraș călduros și la propriu, și la figurat. Aici ne construim acum o viață nouă și de aici continui eu să scriu despre experiențele și aventurile vieții de mămică.

Sunt născută în zodia Pești, cea mai ciudată zodie posibilă, o zodie a contradicțiilor. Și chiar așa e: sunt și timidă și sociabilă, sunt și comunicativă și taciturn, sunt și energică și complet statică, îmi place gălăgia, zarva, viața tumultoasă, deși caut în mod continuu liniștea, ca să-mi pot aduna gândurile. Îmi plac provocările și proiectele care îmi dau ocazia să fiu creativă.

Am un frate mai mic și tocmai pentru că e „mai mic” decât mine, că mic nu mai e demult… cred că voi rămâne toată viața cu impulsul de a-i sări în ajutor și de a-l dădăci de câte ori mi se dă ocazia. Sunt căsătorită cu un om minunat, modelele mele în viață sunt chiar părinții mei, pe care îi consider cei mai buni părinți din lume. Mama este, în continuare, cea mai bună prietenă a mea și sper ca, într-o bună zi, copiii mei să poată spune același lucru despre mine.

Viața nu e perfectă. Și asta e OK.

Uite-așa e viața asta, ca o apă curgătoare. Nu curge lin, pe un teren perfect, drumul nu e drept. E plin de suișuri, de coborâșuri, e și întortocheat și deznodat, e când rapid, când se târăște ca un melc. E o adunătură perfectă de imperfecțiuni. Și asta e OK!

Și, da, nu poți alege și nici nu poți controla mereu ce ți se întâmplă, dar poți alege cum să reacționezi la ce ți se întâmplă. Vorba aceea, dacă tot ce ai sunt niște lămâi, pune de o limonadă.