Fă-ți timp pentru copilul tău, e cel mai prețios lucru pe care i-l poți oferi

Trăim într-o lume nebună. Suntem mereu pe fugă, niciodată n-avem suficient timp pentru toate lucrurile pe care trebuie sau vrem să le facem. Gonim după ceea ce credem că ne va asigura fericirea, a noastră și a celor dragi, după o viață mai bună, după resursele financiare care să ne permită să oferim copiilor noștri tot ce și-ar putea dori. Nu vrem să le lipsească nimic. E normal. Și pentru asta muncim. Muncim mult, alergăm în toate părțile, ne sacrificăm. Facem eforturi supraomenești ca să le putem da cât mai mult din tot ce are mai bun lumea asta.

Eu nu spun că e rău. Nu spun nici că e bine. Spun doar că asta e realitatea în care trăim. Și mai spun un lucru: că toate lucrurile acestea după care alergăm, pe care le vrem și pentru care ne sacrificăm, pentru noi și pentru ei – copiii noștri, le plătim cu timp. Timpul nostru. Cea mai prețioasă resursă pe care o avem. Lucrurile care costă timp nu sunt gratis. Sunt cele mai scumpe lucruri din lume.

Timpul nu poate să ți-l mai dea nimeni înapoi. Nu e în cantități nelimitate, noi nu suntem veșnici. Și-atunci, dacă timpul e ce avem noi mai de preț pe lumea asta, ce facem cu el? Cui i-l dăm cel mai mult?

Cele mai importante și mai prețioase lucruri pe care le putem oferi copiilor noștri sunt dragostea noastră și timpul petrecut cu ei. Nimic nu contează mai mult decât asta. Nici banii, nici câte și ce haine au, nici ce jucării au primit, la ce școli au fost înscriși, câte ore de muzică, dans, tenis, balet au făcut. Sigur, eu nu zic că lucrurile acestea nu sunt importante, zic doar că, de multe ori, vin cu un sacrificiu foarte mare. Poate prea mare. Sacrificăm timp, mult timp petrecut cu ei, pentru a ne permite toate lucrurile acestea. Sunt poate prea multe lucruri pe care le facem pentru copiii noștri și prea puține pe care le facem cu ei. Pentru ei, dar fără ei.

Alergăm și muncim pentru ca ei să fie ceea ce poate noi ne-am fi dorit să fim. Pentru ca ei să aibă ceea ce noi poate ne-am fi dorit să avem. Nu spun că e un lucru rău. Niciodată nu e un lucru rău să-ți dorești pentru copilul tău să fie bine, dar să nu uităm, în toată goana asta, că ghemotocul acela de soare are nevoie, în primul rând, de noi, mama și tata, să fim acolo, fizic. Are nevoie ca tu să fii lângă el, povestind, învățând și jucându-vă, tăvăliți pe covorul din sufragerie. Nimic și nimeni nu poate înlocui asta.

Peste ani și ani, ei nu-și vor aminti câte ore suplimentare au făcut mama sau tata la serviciu, câte seri și le-au petrecut la birou ca să „prindă” promovarea, nu-și vor aminti nici cât de ordine era în casă și nici că mama avea grijă să calce toate hainele, să spele toate vasele, să facă toate camerele lună, nici că stătea ore în șir în bucătărie ca să pregătească festinuri.

Ghemotocul tău de soare își va aminti cum te ruga să vii la el, să vă jucați și tu n-aveai timp. Aveai treabă sau nu erai acolo.

Nu vreau să te simți vinovat(ă). Așa e lumea asta construită. Anapoda. Lucrurile pe care trebuie să le faci pentru copilul tău sunt și cele care te țin departe de el. Într-o lume ideală, toți am vrea să putem sta tot timpul cu ei, fără să avem grija zilei de mâine.

Și știu că, uneori, chiar nu e în controlul tău. Știu că ți-ai dori să fii acolo mai mult și uneori, pur și simplu, nu poți. Și mai știu că ei n-au grijile noastre, sunt mici și pentru ei contează doar joaca. Iar joaca nu e mereu pe lista noastră de priorități. Sigur, e important să aibă ce mânca, să aibă hainele curate, e necesar să ai grijă și de-ale casei, să le asigurăm stabilitatea financiară de care au nevoie pentru a-și putea realiza visele, dar atunci când poți, când nu arde, fă și din joacă o prioritate. Atunci când te cheamă să vă jucați împreună, spune-i și da, cât de mult poți și cât de des poți. Și străduiește-te să poți cât mai mult și cât mai des.

Peste ani și ani, de asta își vor aduce aminte. De noi, stând pe jos cu ei, jucându-ne cu trenurile, cu mașinuțele, cu păpușile, învățându-i să deseneze și să coloreze, cântând despre broscuța care face „oac” și despre piticii care trăiau în pădurea cu alune, își vor aminti hârjonelile cu tata, bătaia cu perne, călătoriile și vacanțele, orele de joacă în parc, reprizele de gâdilat, sutele de castele de nisip construite împreună, glumele, râsetele, și poveștile de dinainte de culcare, pupicii și îmbrățișările. Din asta este compusă o copilărie fericită. Din dragoste și apropiere, din conectare și din bine. Din voi – împreună.

Joaca nu e niciodată doar o joacă. Joaca e atenția ta dedicată toată numai lui, joaca e învățare, joaca vă conectează, vă leagă, vă apropie. Joaca vindecă suflete și crește oameni mari și frumoși. Când te joci cu el „nu-ți pierzi timpul în care puteai face lucruri mai importante”, ci câștigi cel mai prețios timp: cel cu copilul tău.

Nu se prăbușește lumea dacă nu dai acum cu aspiratorul, nu pierzi nimic dacă lași vasele alea murdare în chiuvetă și nici dacă hainele puse la călcat au devenit muntele Everest și tu tocmai îți propusesei să-l escaladezi cu fierul de călcat. Nu pierzi nimic dacă le lași acolo. Dimpotrivă.

Copiii noștri sunt întotdeauna prioritatea, așa-i? Chiar și când nu suntem acolo cu ei, tot ce facem, toate sacrificiile noastre sunt pentru ei. Și, deși, suntem toți de acord că ei sunt prioritatea… totuși, într-un mod ciudat, ei sunt întotdeauna cei cărora le cerem să mai aștepte. Mai pot să aștepte până terminăm noi toate treburile, până încheiem cu hârtiile de la birou, până spălăm vasele, până dăm cu aspiratorul. Doar se pot juca și singuri, nu e nevoie de noi acolo, nu? Ba este nevoie. Cea mai mare nevoie acolo este. Timpul petrecut cu tine nu poate fi înlocuit cu niciun munte de jucării.

Nu-l lăsa să mai aștepte. Când poți face un efort ca să fii acolo, fă-l. Treburile tale mai pot să aștepte. Ele nu plâng și nu suferă după tine. Copilul tău – da. Lasă-le deoparte, cât de des se poate, atunci când se poate, ca să vă bucurați unul de altul, să stați împreună.

Dăruiește-i lui cât mai mult din timpul tău puțin. Și fă-l să conteze. Acum, cât încă e copil. Mai târziu, e prea târziu. Când vei avea tu tot timpul din lume pentru el, va avea el prea puțin pentru tine.