Ioana Boca – Zori de Zen

Tag Archive: bebelusi

Cum alegem încălțămintea pentru copii: 6 reguli de aur

Cum alegem încălțămintea pentru copii? Sunt atâtea și atâtea întrebări pe care orice părinte și le pune. Talpă tare sau flexibilă? Ghetuțe până la gleznă sau nu? Și din ce material? Pânză, cauciuc, piele?! Și dacă îi iau sandale, ce sandale îi iau? Deschise la vârf sau închise… sau nu contează? Cum îi măsor piciorul? Ce mărime de pantofiori îi iau? Trebuie să îi vină fix sau să îi iau cu un număr mai mare, ca să îi vină mai mult timp? Cum îl țin în casă… îi cumpăr papuci sau îl țin în șosete?! E ok să îl încalț…
Mai mult

Războiul dintre mame

De obicei, nu scriu despre asemenea subiecte, pentru că mă fac să-mi pierd și zen-ul, și simțul umorului, iar asta nu mă face deloc fericită, dar pur și simplu trebuie s-o fac. Simt o revoltă uriașă când văd atâtea mame în jurul meu, care caută răspunsuri și sfaturi la problemele care le macină și în loc de susținere, empatie și încurajări, primesc fie priviri piezișe, fie comentarii de-a dreptul răutăcioase legate de alegerile pe care le-au făcut în relația cu copilul. Dacă atingi anumite teme, te poți trezi că, într-o secundă, ai declanșat un adevărat război. Un război al mamelor,…
Mai mult

De la piciul papă lapte, la piciul papă tot

Vă spun de la bun început: nu credeam vreodată, în viața mea, că o să ajung să vorbesc despre rețete. Sunt genul ăla de om care n-a avut nicio treabă, niciodată, cu bucătăria. Nu mi-a plăcut să fac mâncare, nu m-am priceput, mă autoevaluez ca având două mâini stângi și două picioare drepte și, în general, eram foarte mulțumită cu pactul pe care îl încheiasem cu propria bucătărie: eu nu intram acolo și ea nu lua foc. S-a ales praful de pactul meu odată cu venirea lui bebe. Adică dacă eu puteam să supraviețuiesc cu trei fire de salată și…
Mai mult

Coafura rezistă. Dar nu ca parchetul. Ăla e nemuritor.

Ce-mi mai place să mă plâng de vecini. V-am povestit despre vecina de deasupra noastră. Știți, aia care bate-n podea cu ciocanul de șnițele și dă cu asipratorul în pereți, în timp ce-l ascultă pe Smiley, care se plânge că nu mai știe cine este. Și-a pierdut buletinul. Ce e vecina asta pentru noi, îmi dau acum seama că, probabil, suntem noi pentru vecinii care stau sub apartamentul nostru, la etajul 2. Numai că la noi nu cântă Smiley. La noi cântă parchetul. Am rămas procopsiți în dormitor cu parchetul de pe vremea când bunica făcea scovergi pe sobă. Din…
Mai mult