Astăzi se împlinesc trei ani de când viața noastră s-a schimbat iremediabil și total. Trei ani de când aud cel mai frumos cuvânt din lume – „mama” și de când descoperim viața în trei, cu bucuriile și greutățile ei, dar întotdeauna plină de multă iubire. Sunt trei ani de când îl învățăm pe micul nostru omuleț ce-i cu lumea asta mare din jurul nostru și tot atâția de când și noi învățăm multe, multeee lucruri de la el. Despre noi, despre lume, despre viață.
Ce-am învățat eu de la copilul meu?
Am învățat că ființele astea mici sunt compuse din două lucruri mari: iubire și joacă.
Am învățat că, pentru a fi un părinte bun, nu e nevoie decât de două lucruri: să-l iubești și să fii acolo pentru el. Atât. Asta e tot. Nu trebuie să te dai peste cap, să citești o mie de cărți de parenting, nu trebuie să-i cumperi sute de jucării, nici să-i numeri legumele din farfurie și porțiile de salată de quinoa, nici să-l duci să facă 10 sporturi și să învețe să cânte la pian, mandolină și trombon. Nu-i trebuie cadouri din aur și nici haine de firmă. Ce-i trebuie lui ești tu: să-l iubești și să fii acolo pentru el. Atât.
-Am învățat și că poți să trăiești fără să dormi, dar că nu poți să trăiești fără cafea.
-Am învățat că o simplă răceală mă transformă, la 12 noaptea, nu în Cenușăreasa, ci în gimnasto-atleta de serviciu. Altfel nu se poate explica cum reușesc să mă năpustesc jos din pat, în mijlocul nopții și să alerg în vârful picioarelor, fără să respir, până în celălalt capăt al casei, ca să ies pe balcon și să tușesc acolo ca lupul la lună.
-Am învățat că, dacă ți-a căzut pe jos o singură firmitură sau vreun rest de ambalaj de la orice, copilul îl va găsi și va încerca să-l mănânce.
-Am învățat că al nostru cățel nu e cățel tot timpul. Poate fi ba căluț, ba scară, în funcție de nevoi și posibilități…
-Am învățat că între orele de somn și parchetul pe care-l ai în dormitor există o relație bizară, de balamuc (aflați aici la ce mă refer exact).
-Am învățat că drumul drept nu este totdeauna cel mai scurt, mai ales când ținta ta este să ieși pe ușă cu copilul.
Și-am mai învățat câte ceva și despre mine:
-Am învățat că sunt mai răbdătoare decât credeam că pot fi, vreodată.
-Am învățat să ascult cu inima.
-Am învățat că este suficient să fiu eu însămi și că am risipit absolut inutil, atât de multă energie, de-a lungul vieții, încercând să fiu/ să fac/să spun/ lucruri doar pentru a fi pe placul altora.
-Am învățat că iubirea adevărată nu cere nimic înapoi, nu are o agendă ascunsă și nici o listă de avantaje pe care le vrea pentru ea.
-Am învățat că iubirea vindecă suflete și îndură tot.
-Am învățat că prietenii adevărați sunt puțini și am mai învățat să fiu ok cu asta.
-Am învățat că atunci când cineva crede cu adevărat în tine, îți dă puteri pe care nu credeai că le ai.
-Am învățat că oamenii care împroașcă în jurul lor cu răutate, au suferințe mari și vechi, de care nu se pot vindeca.
-Am învățat că, fără empatie, nu există înțelegere, nici acceptare și nici iubire.
La Mulți Ani, iubirea noastră mare! La Mulți Ani fericiți și senini, ca tine!