Bun, deci i-am cumpărat lui Lil’ Man o pereche de cizmulițe. Mai de toamnă-iarnă așa. Fie, mai mult spre iarnă. Se ducea băiatul în excursie cu grădinița, la o fermă de dovleci. Se apropie Halloween iar aici sărbătoarea asta e la ea acasă, deci nici că se putea să rateze așa ceva.
Ne-au avertizat cei de la grădiniță că, dimineață, când pleacă ei, e frig și vor fi pe câmp, deci – cizme, oameni buni. Luați cizme la copii! Le-am luat. A fost bine că le-am luat, fiindcă, în ziua cu pricina, chiar a fost frig. Soare, dar frig.
Lil Man s-a opintit din răsputeri în dimineața aceea, abia l-am încălțat. Nu voia și pace. I-am explicat că este foarte frig afară, că o să-i înghețe picioarele, am deschis ușa de la casă, ca să-i arătăm ce frig e, am încercat să-l entuziasmăm că se închid cu doi arici, nu cu unul, precum pantofii lui sport… Nici gând. Era de neclintit!
Până la urmă, ne-a venit mintea la cap și i-am adus argumentul suprem: i-am atras atenția că sunt cu dinți. Sunt cizme cu dinți. Cu crocodil! Deci n-aveau cum să nu-i placă. Cui nu-i place o pereche de cizme cu dinți?! Pfoaaa… n-am auzit pe nimeni să nu-i placă așa ceva. Nu există!
Și i-au plăcut. Mult. Prea mult. Așa de mult, încât acum nu mai vrea să iasă din casă decât cu cizme. Doar că, acum, mai mult e cald, decât frig. La amiază, e mai mult spre vară decât spre toamnă iar cizmele sunt mai mult de iarnă decât de toamnă. Suntem pierduți prin anotimpuri. Ajutor!
Uite-așa a venit, acasă, din excursie: cu un dovleac mic, mic, dar cu o pasiune maaare…
A, nu, că nu vreau nimic, doar mă plâng! 😀 Spuneți-mi că și piticii voștri au făcut câte o pasiune din asta nebună pentru un anumit lucru de îmbrăcat/încălțat?! Vă roog! Măcar să mă simt mai bine, atunci când ies pe stradă, cu un eschimos mic, încălțat cu cizme cu dinți.