Etichetă: mos craciun

  • Bucurați-vă că vă aveți unii pe alții. Bucurați-vă de aici și acum. 

    Bucurați-vă că vă aveți unii pe alții. Bucurați-vă de aici și acum. 

    Stăm îmbrățișați pe canapeaua din sufragerie, cu o pătură trasă peste capetele amândurora. Practic, ne-a crescut un cort pe canapea. Gogoașă aprinde, din când în când, farurile de la mașinuța pe care o ține strâns în mână. Îi văd nasul când roșu, când verde. Oftează adânc, în timp ce eu mă chinui să fac o găurică în cortul nostru, fără să mă vadă, ca să mai intre și niște aer. Nimic vital, doar cât să mai putem respira. Din când în când.

    Gogoașă își apropie gurița de urechea mea stângă și-mi vorbește șoptit:

    -Mama, Moș Căciun vini la Alex?

    -Da, mami, Moș Crăciun vine la Alex și la toți copiii din lume. Vine cu sania, chiar în noaptea asta și lasă daruri sub brad pentru toți copiii.

    Ridic un pic păturica, așa… cât să las niscaiva oxigen înăuntru. N-am noroc. Mă vede.

    -Nuuu mamaa, pun la loc!!

    Iau o gură zdravănă de aer și trag la loc blindajul peste noi.

    -Nu ți-e cald, mami? Hai să facem o fereastră, uite aici… și ridic un pic marginea păturicii.

    -Nuuu, nuuu, pun la loc! strigă în urechea mea stângă.

    Perfect, de respirat oricum respir mai rar, așa, cu economie. Dar, na, e greu să trăiești sub apă, într-un cort. Acum nici nu mai aud bine. Mi-o fi intrat apă-n urechi.

    Gogoașă continuă șoptind:

    -La toți copiii vini, mami?!

    -Da, mami, la toți. (Nu mă întrebați de ce vorbește cu „vini”. E născut la București, din părinți născuți la București. Asta însă pare să nu-l oprească să vorbească moldovenește.).

    -Vini și Alex la copii?

    -Vrei să mergi și tu la copii, mami, ca  Moș Căciun?

    -Da, vlea și Alex să melg la copii. La joacă!

    -Vrei să te joci cu toți copiii din lume, iubitule? Sunt foarte mulți, să știi! Am avea foarte mult de mers ca să ajungem la toți. Noi n-avem sanie cu reni care zboară, ca Moș Crăciun!

    Cade o secundă pe gânduri iar eu ridic păturica cu totul de peste capetele noastre, ca să intre apă proaspătă în cortul nostru subacvatic. Mă trec toate transpirațiile. E grea viața la cort.

    -Vini copiii la Alex, mama. Uteee aici! Îmi arată spre sufrageria noastră, apoi trage păturica la loc, peste capetele noastre.

    -Aici, mami?! La noi în sufragerie vrei să vină toți copiii din lume?!

    -Daaaa! La Alex să vini toți copiii!

    -Nu știu dacă am avea loc pentru toți copiii aici. Cred că ne trebuie o casă mai mare. Un castel, poate! (Mai știu eu pe cineva care a făcut o Casă a Poporului, noi ar trebui să facem o casă a popoarelor, doar că pentru copii. Schimb vorba).

    -Ce-ai vrea să-ți aducă Moș Crăciun, mami?

    -Ăăăă.. un tlen! zice mânzul.

    Răsuflu ușurată.

    -Sigur îți aduce și un tren, puiule, Moșul știe că îți plac foarte mult trenurile.

    -…. Și o zeblă!

    -O zebră, Alex?!

    -Daaa, o zeblă maaaleee!

    -Oau! Să vedem! Dar ce vrei să faci tu cu o zebră, maimuțicule?!

    -Vleau să fac caca cu ea!

    Izbucnesc în râs. Râde și el, dar un pic încurcat… nu înțelege exact de ce râd, dar repetă ideea, dacă a avut așa un succes.

    -Daaa, mama! Zeblă să fac caca cu ea! Daaa!!

    Aruncă păturica și începe să țopăie pe canapea. Acum avem tot aerul din lume (adică din sufragerie) ca să-l respirăm, dar nu mai pot să respir de râs. Nu mai contează nici că mânzul sare pe toată canapeaua de-mi clănțăne dinții.

    -Hai că mai vedem, iubitule, cu zebra. Ce-ți aduce Moșul e surpriză! Nu știm ce! O să vedem mâine.

    Suntem recunoscători pentru tot ce avem, dar mai ales pentru că suntem și pentru că suntem așa: împreună. Ce poate fi mai frumos decât să stai împreună cu cei dragi, în jurul bradului, cu inima cântând a fericire? Despre asta este Crăciunul. Despre iubire, familie, despre timp petrecut împreună ( ok… și despre sarmale 🙂 ), despre căldura și bucuria de a fi cu toții aproape unul de altul, despre daruri făcute din suflet și primite cu inima deschisă de la cei dragi  (minus o zebră), dar mai ales despre darul de a ne avea unii pe alții. Aici și acum. E suficient să ne uităm în jurul nostru și mai ales să ne privim copiii, ca să ni se umple inima de cântec și de bucurie. Acolo e tot ce ne trebuie, tot ce avem nevoie pentru a fi compleți și complet fericiți. Să fim recunoscători pentru ce avem, să fim buni unii cu ceilalți și să fim buni și cu noi. Bucurați-vă că vă aveți unii pe alții. Bucurați-vă de aici și acum.

    Crăciun Fericit!