Știu că toată lumea se laudă, în perioada asta, cu tot felul de rețete delicioase, doar suntem în pragul Crăciunului… ei, iaca vin și eu cu o rețetă. Adică mama. În spiritul Sărbătorilor ce ne bat la ușă, a venit mama la noi cu o rețetă de prăjitură și m-a apucat bucătăritul.
Ei, am făcut cea mai cea rețetă de prăjitură din viața mea. Se numește, inocent, prăjitură cu foi din miere și cremă de griș cu lămâie. Denumirea e greșită, după mine, se numește Prăjitură cu stres și miere.
Atenție, cine nu are condiție fizică, așa ca mine, apucați-vă de niște exerciții de înviorare ceva, dați un tur de cartier înainte, ridicați niște gantere. Meditați o oră, două. Poate nouă.
Rețeta începe tiptil, așa, ca un ninja… După aceea, trăiești cele mai intense 10 minute din viața ta, nu mai știi cine ești și cum te cheamă.
Subtilul ninja îți aplică doi pumni și-un uppercut și te face knockout definitiv. Începe calm, frumos, cât de cât. Pe urmă, îți cade părul.
Încălzește cuptorul și fă patru foi. Simplu. Dar. Frământă aluatul cât e cald, dar nu foarte-foarte și întinde prima foaie, cât mai foarte-foarte.
Bagă foaia la cuptor. Coacere în 3 minute, zice rețeta. Simplu, nu? Oau. Doar că asta cu coacere în 3 minute (în funcție de cuptor) înseamnă în viața reală: fandare la cuptor pe piciorul drept, la fiecare 30 de secunde. Deschide ușa. O fi gata? Nu. Încă 30 de secunde, iar fandare. Nu uita, ca tu întinzi următoarea foaie în tot timpul ăsta. Și ți se răcește aluatul. Iar fandare la cuptor.
E gata prima foaie, tre s-o scoți repede din cuptor. Da’ repede. Și din tavă, că-ți trebuie tava pentru a doua foaie. Doar că tava frige și nu-i bine iar aluatul pe care îl frămânți și întinzi se răcește și nu-i bine. Te trec transpirațiile, reușești să eliberezi tava de foaie, care nu se dă dusă decât în bucăți.
Bagi foaia doi la cuptor, începi cu foaia trei. Fandare la cuptor, întinzi foaia patru. Fandare la cuptor, mai întinzi un pic la foaia patru. Iar fandare, iar întinzi. Fandare, întinzi. Fandare, întinzi. Când ajungi la partea cu crema, mergi șontâc, dar poți să respiri. Măcar ai scăpat…
Dar să știți că merită. E foarte, foarte bună. 😀
Mama face demult prăjitura asta, dar eu niciodată n-am stat lângă ea să văd ce și cum. Știam doar că e foarte bună. Ei, acum înțeleg de ce i-a luat vreo două zile să se mobilizeze, eu am zis că o ajut și să văd și eu rețeta asta, domnule, că ne place de nu mai putem și habar n-am cum se face. Ei, acum am înțeles. Am înțeles de ce necesită să se alinieze planetele, ceva.. 😀
Să vă las și rețeta, poate v-am făcut poftă. O găsiți aici. :))