Pregătirea dinainte de a pleca undeva (oriunde), împreună cu copilul, poate fi un proces complex, care necesită toată priceperea ta ca adult, toată imaginația ta ca fost (sau actual, în sinea ta) copil, toate cunoștințele tale de matematică și probabilistică în funcție de starea copilului, situarea lui în spațiu și piesa vestimentară pe care vrei să i-o aloci, toată răbdarea planetei și toată pregătirea fizică a unui halterofil care s-a apucat de alergat maratoane, toate cunoștințele tale de psihologie în care îți dai doctoratul de fiecare dată când îl convingi să te lase să-i pui și cealaltă șosetă, precum și toată dragostea din lume, ca să-i spui cu cea mai mare căldură că ai nervii sub preș, făcuți zob, dar tot îl iubești ca pe ochii din cap (deși, momentan, vezi doar negru cu ei).
Dacă ai trecut prin asta, știi exact despre ce vorbesc, așa că vin în ajutorul tău, cu cei 24 de pași foarte, foarte simpli, de a ieși cu copilul pe ușă. Cu ocazia asta, țin să mă scuz în fața tuturor prietenilor noștri, pentru că nu mai suntem în stare să ajungem niciodată, nicăieri, la ora stabilită. Timpul e relativ și ce voiam să zic este că dacă le propun vreodată să ne vedem la 10:00, la micul dejun, ce propun, de fapt, e un prânz târziu (sau o cină devreme) pe la ora 4:00. Bine, asta până să descopăr acești 24 de pași revoluționari, care mă fac să ies cu copilul pe ușă… în 24 de pași revoluționari.
- Începe pregătirile de ieșit pe ușă cu minim două ore înainte să fie nevoie să ieși, efectiv, pe ușă.
- Îmbracă-te înaintea copilului, fă-i băgăjelul de deplasare (a se citi ia toată casa cu tine) cu șervețele, snack-uri, pamperși, jucării și ce mai crezi tu că e necesar, cu încă două ore înaintea celor două ore de dinaintea celor două ore când trebuie să ieși, efectiv, pe ușă.
- Îmbracă-ți copilul. Începe prin a negocia cu el că trebuie să-și dea jos bluza de pijama. Dacă refuză după 10 tentative de negociere, 4 de mituiri și 20 de runde de alergături în jurul mesei, abandonează misiunea! E ok dacă iese afară cu tricouașul ăla spălat de milioane de ori, dar tot pătat cu tot felul de sosulețe și din desenul căruia nu se mai vede decât un nas de Mickey Mouse, o jumătate de picior stâng și un deget de la mâna dreaptă. E ok! E preferatul lui.
- Pune tricoul pe care vrei să-l poarte în băgăjelul de deplasare și reia pasul 3 în mașină. Dacă nu funcționează, abandonează ideea. Partea bună este că ești în mașină, deci ai reușit deja să ieși pe ușă. Felicitări!
- Scoate-i pantalonașii de casă și schimbă-i pampersul cu o singură mână, în timp ce el atârnă de tine, cu picioarele-n sus și cântă cât îl țin rărunchii ”Avion, cu motooooor!”
- Pune-i șosetele. Ideal pe amândouă. Începe cu pași mici, cu prima. Aplică tactica de diversiune „Zoo la mine acasă”, care presupune să-i spui (pentru a mia oară) toate animalele care există pe pământ și ce sunete fac ele.
- Dacă s-au terminat animalele care există pe pământ și tu mai ai de pus și a doua șosetă, continuă cu toate animalele care nu există pe pământ (poate or exista undeva, departe, în univers – fii avangardistă!)
- Pune-i pantalonii, fii perseverentă și ajustează-ți așteptările. Ele trebuie să fie mici, foarte mici. Începe cu un crac. E bine că ai reușit să-i pui un crac, asta înseamnă că atunci când o ia la fugă ai de ce să-l prinzi și să-l priponești mai ușor.
- Pune-i și al doilea crac, după ce îl fugărești temeinic prin toată casa. Dacă se bagă sub pat și nu mai vrea să iasă de acolo, mituiește-l că îl lași să facă baie îmbrăcat. Pentru mai multă convingere, dă drumul la apă în cadă și scoate sunete de încântare autentică. Dacă a ieșit de sub pat, ai învins.
- Dă-i jos cracul pe care ai reușit să i-l pui, îmbracă-l la loc cu pantalonii de pijama și bagă-l în cadă. (I-ai promis, să ne ținem de cuvânt).
- Reia pasul 8 și cu puțin noroc o să sari acum peste pasul 9 și pasul 10.
- Dacă se răzgândește și nu mai vrea acum să-și pună nici pantalonii și nici tricoul și vrea costumul de Superman, dă-i costumul de Superman. Gândește-te că partea bună e că are și tricou, și pantaloni și chiar și pelerină. Practic, e o vestimentație mai mult decât completă. Bingo!
- Încalță-l. Caută-i pantofii, ia ce găsești la îndemână, nu sta să alegi pentru că pierzi timp.
- Ai luat pantofii greșiți, care i-au rămas mici de vreun an și pe care tot ai vrut să-i dai, dar ai tot uitat. Și, culmea, a stat să îl încalți iar tu ai ratat ocazia. E ok. Nu dispera. Mai e timp.
- Caută, cu calm, altă pereche de pantofi și abordează copilul cu mult entuziasm, lăudând frumusețea pantofilor, culoarea și capacitatea de a tropăi extrem de zgomotos dacă îi pune în picioare.
- E ok dacă refuză și în schimb vrea să se încalțe cu pantofii tăi cu toc, pe care i-a găsit pe hol. Măcar e încălțat cu ceva și e un pas în direcția bună.
- Fii entuziasmată de alegerea lui și propune-i, totuși, să încerce și pantofii proprii, ca să vadă dacă tropăie mai tare decât pantofii tăi cu toc. Probabil că nu. Dar ce contează. L-ai încălțat și e minunat.
- Ia o pauză, stai jos, trage-ți sufletul, bea un pahar cu apă. Fă o mică ședință de yoga în capul tău.
- Piaptănă-l. Vorbește mult, vesel și tare în timp ce pieptănul se transformă în avion care zboară deasupra capetelor voastre. Nu te descuraja dacă o ia la sănătoasa. Și tu ai picioare, și tu poți. Și ai antrenament. Și ale tale sunt mai lungi.
- Dacă îl prinzi, începe o repriză de gâdilat, ca să uite că nu vrea să se pieptene. Dacă poți să-l mai și piepteni după aceea, e minunat. Dacă nu, nu. Dă-i cu degetele prin păr și e numai bine.
- Dacă nu îl prinzi, continuă să-l alergi până când îl prinzi. Sau până obosește. Sau până se plictisește. Sau până vrea apă. Sau înlocuiește toate „sau-urile” cu „și”.
- Acum încalță-te tu. Învață să înjuri printre dinți, ideal neinteligibil și chiar și mai ideal decât ideal – cântă un cântecel vesel – dacă îți rupi degetele într-o piesă lego vârâtă în vârful pantofului sau dacă dai peste vreo bucată de măr molfăită îndesată bine tot acolo.
- Ia-ți geanta, băgăjelul (toată casa) și ieși pe ușă. Fii fericită. Zâmbește. Ai reușit.
- Nu uita copilul.