Etichetă: sfaturi

  • Teribila vârstă de doi ani sau ce să faci, când n-ai ce să faci.

    Teribila vârstă de doi ani sau ce să faci, când n-ai ce să faci.

    Da. Chiar așa îi zice: teribila vârstă de doi ani. Și pe bună dreptate. Este vârsta la care stai și te uiți la copilul tău, care până acum era un îngeraș gânguritor, curios și cooperant, cum izbucnește în crize de furie, se tăvălește pe jos, plânge cu lacrimi șiroaie, lovește, aruncă, dă din picioare, fix când ți-e lumea mai dragă. Adică în magazin, la cumpărături, pe stradă, în vizită la prieteni, în sala de așteptare de la doctor, în stația de autobuz, în autobuz, în parc. Oriunde, numai public să fie. Cât mai public și cu o audiență cââât mai mare, cum altfel?!

    Practic, exact acolo unde numai de asta nu aveai tu nevoie, de un copil în plină criză de furie, dezlănțuit, sub privirile uimite/dezaprobatoare/șocate/revoltate/furioase ale altor persoane. Ți se pare că perioada colicilor a fost groaznică?! Stai să vezi ce te așteaptă! (Introduceți aici coloană sonoră cu râs malefic și ropot de tobe. Mersi.)

    Parcă cineva ți-a luat, într-o noapte, copilul și ți-a pus altul în loc, care seamănă cu al tău, dar care nu are decât două viteze –  fulger și bang supersonic; un singur nivel de volum, blocat pe „Atât-de-tare-încât-un pui-de-somn-în-interiorul-unui-clopot-de-biserică-ți-se-pare-odihnitor” și niciun buton de oprit sau vreun fir de scos din priză.

    Ei, când ți se întâmplă asta, cum ni se întâmplă și nouă acum și vreau să-ți spun că simțim din plin cât de teribili pot fi cei doi anișori ai năzdrăvanului nostru, îți vine să te faci mic, mic de tot și invizibil, să-ți tragi o pătură peste cap, în mijlocul raionului cu pește proaspăt și să strigi în gura mare: „Nu m-ați văzut! Vi s-a părut! Și nici nu știu cine e copilul ăsta! Seamănă cu mine, dar mai mult cu ta-su! Practic, dacă facem excepție că eu l-am făcut, nici măcar nu-i al meu!”. „Strigă mama? A, da! Păi, să vină, domne’ mama lui, odată! Aloooo, mama lu’ copilu’ care face tămbălău! Vino, domne’ și ia-l de-aici, că ne deranjează pe noi, Ăștilalții, știi?! Ăștilalții care avem toate țiglele pe casă și niciun copil pe jos! Sau în altă parte.”

    Ei, ce să-i faci, cum n-ai nicio pătură la îndemână ca să te ascunzi sub ea, porți dialogul ăsta tu cu tine în capul tău, în timp ce încerci să aduni de pe jos și să calmezi una bucată copil care se zbate, țipă și plânge în hohote, ignorând complet toată lumea aia care s-a strâns în jurul vostru ca la urs. Te chinui din toate puterile să-ți recompui copilul deșirat și răsfirat prin toate părțile, în timp ce mai încerci să și etalezi, triumfătoare, pentru audiența numeroasă din jurul vostru, cea mai demnă postură a ta, din puținul ăla de demnitate care ți-a mai rămas nescurs pe jos, undeva între raftul cu iaurturi și frigiderele cu pui înghețați. De-acolo tot încerci să calmezi copilul. Și n-ai reușit încă, deși ai trecut de standurile cu legume. Dacă te-ai întoarce acum, le-ai putea folosi drept camuflaj: ești deja roșie ca o roșie, da’ și galbenă ca lămâia. Cu morcovu’ nu prea mai ai ce face. Îl aveai de când ai plecat de-acasă. Acu’, nu te mai ajută la nimic ăia din magazin. Sunt complet inutili. Mă rog.

    Îți aduni degrabă bruma de gânduri care îți trece prin cap și le înghesui mai bine între urechi, apoi schițezi, timid, pentru audiență, un zâmbet larg. Cât mai laarg. Se vrea demn, dar aduce mai mult a disperare, fiindcă simți cum îți tremură buza de jos. Practic, se bălăngăne inertă și franjurată, ca o frunză de varză. „Varză. Ce aliment minunat mai este și varza!”, îți mai spui un pic în sinea ta. „Și ce multe avem în comun! Eu și varza.”

    Una peste alta, cam asta e prin ce trec părinții cu copiii lor, la vârsta de doi ani. (Mai exact între doi și trei ani, că doar nu se termină totul când împlinește doi ani și o lună. Nuu. Ar fi prea simplu, prea monoton, prea ca la televizor.) Pregătește-te sufletește, dacă încă n-ai ajuns acolo, iar dacă ai ajuns deja acolo… (s-a terminat, nu mai ieși întreg!) Dacă ai ajuns deja acolo, înarmează-te cu multă, multă răbdare. Și empatie. Și înțelegere. Și simțul umorului. (Și nu mai bea cafea, că n-ai nevoie de agitație în plus. Ai nevoie în minus.)

    Asta este teribila vârstă de doi ani. E perioada în care copiii se luptă între nevoia lor de a se baza, în continuare, pe ajutorul adulților și cea de a fi complet independenți. Acum îl vezi că e un ghemotoc de soare, zâmbitor și fericit și în două secunde îl privești, mută de uimire, cum se tăvălește pe jos, plânge și țipă din te miri ce.

    Adevărul este că e o etapă perfect normală în dezvoltarea copiilor, la vârsta asta ei trec prin schimbări atât mentale, cât și emoționale majore. Vocabularul lor e în continuă creștere, dar tot nu e suficient de mare încât să-ți poată spune ce-i supără sau îi nemulțumește și, mai ales, nu îți pot spune ce simt, pentru că încă nu au capacitatea de a distinge și a înțelege toată paleta asta de emoții umane, pe care încep să le simtă tot mai acut și cu care nu știu ce să facă. Și îi copleșesc. Toate astea provoacă frustrare, comportament nepotrivit, crize de furie.

    Bun. Și acum trec la partea în care îți spun ce să faci, când n-ai ce să faci, ca să treci și tu, și copilul, și nervii tăi pe bigudiuri, peste perioada asta extrem de dificilă:

    • Înțelege-l, nu e ușor să ai doi anișori și să vrei să faci, să spui, să înțelegi și să nu poți.
    • Acceptă situația, nu poți să schimbi nimic, dar din momentul în care accepți că asta este realitatea perioadei prin care treceți acum, îți va fi ție mult mai ușor, ca părinte, să gestionezi situațiile care par imposibile, fără să te mai învinovățești și pe tine pe deasupra: Nu, n-ai făcut nimic greșit, copilul tău nu e needucat, nu ești o mamă rea sau un tată rău, nu e nimic în neregulă cu copilul tău și în niciun caz NU ai un copil rău. Nu există copii răi, există doar copii care au o suferință, o nemulțumire, o frustrare și este datoria noastră, ca părinți, să aflăm ce ne supără copilul și să-l ajutăm să treacă peste asta.
    • Fii calmă, fii blândă, oferă-i cât de multă dragoste poți (și știu că poți enorm!), tot timpul, dar MAI ALES atunci când pare să o merite cel mai puțin, adică în momentele alea în care în loc să-l iei în brațe, îți vine să urli și s-o iei la fugă în direcția opusă. Exact atunci are cea mai mare nevoie de tine! Fii lângă el. Exact atunci are nevoie cel mai mult de părinții lui, când el nu știe cum să se calmeze, cum să gestioneze ce simte, cum să se oprească sau să iasă singur din starea în care se află.
    • Gândește-te că veți trece și peste asta, la fel cum ați trecut peste nopțile nedormite, peste colici și ieșitul dințișorilor și dacă te consolează cu ceva, îți mai spun un lucru: nu ești singura care se confruntă cu teribila vârstă de doi anișori. 99% dintre părinți trec prin asta. Iar aici cuvântul-cheie este „trec”. Trece, totul trece. Timpul (și răbdarea) le rezolvă pe toate. Iar treaba asta, în timp ce ți-o spun ție, mi-o spun și mie. De un milion de ori pe zi mi-o spun.
  • Top 10 cele mai iubite jucării ale lui bebe (0 – 12 luni)

    Top 10 cele mai iubite jucării ale lui bebe (0 – 12 luni)

    Am adunat aici cele mai iubite jucării ale lui bebe al nostru și sper să vă ajute selecția aceasta pentru că, știm prea bine, când e vorba de jucării, instinctul fiecărui părinte este să cumpere cu tonele, încă de când bebe are doar câteva zile de când se află pe lumea asta. Umplem casa de jucării de nu mai știm după aceea pe unde să le mai dosim. Nu faceți greșeala asta, așa cum am făcut noi. Da, e drăguț ca atunci când îi amenajezi camera să îi pui acolo o jucărie, două… hai trei. Dar atât. Jucăriile la momentul ăsta sunt mai mult pentru estetică și plăcerea părinților decât a lui bebe. Vor trece ceva luni până când puiul se va face suficient de mare, încât să înceapă să cerceteze lumea asta complet nouă în care se află și să îl intereseze jucăriile.

    Ce vreau să spun este că e absolut ok să nu faceți abuz cu jucăriile, cel puțin în primele luni de viață ale copilului. Veți salva din spațiul prețios de depozitare în casă, spațiu care oricum va fi suprasolicitat pe viitor și, în plus, mai faceți niște economii la bugetul familiei.

    Și, mare atenție, la jucăriile din pluș. Sigur le veți primi cadou de pe la rude, de la prieteni, dacă nu cumva le cumpărați chiar voi. Sunt drăguțe, e adevărat și parcă o cameră a lui bebe nu e completă fără măcar un ursuleț pufos, din pluș, care mustește a copilărie fericită. Cel mai bine ar fi însă să mai așteptați până când bebe crește. Jucăriile din pluș nu sunt deloc indicate pentru un bebeluș abia venit pe lume. Nu e bine să le puneți nici măcar ca decor în camera copilului. Adună foarte mult praf și pot deveni chiar periculoase pentru sănătatea lui.

    Revenind, noi efectiv am aruncat banii pe fereastră pe tot felul de jucării pentru băiețelul nostru, zdrăngănele, mașinuțe, mingi de tot felul, animale și animăluțe, cuburi și figurine cântătoare și tot felul de alte zdrăngănici și jucărici, care fac tot felul de sunete, lumini și giumbușlucuri. După ce am ticsit toată casa cu ele, de nu mai aveam nici pe unde să mergem, am constatat cu surprindere, că bebe nu este interesat decât de câteva din tot arsenalul ăsta colorat și cântător. Iar din acele -câteva- de care a fost interesat, au fost iar – câteva – care au avut cu adevărat succes. Sunt jucării de care nu s-a dezlipit foarte mult timp, iar cu unele încă se joacă și acum, la aproape 1 an și 7 luni.

    Așadar, iată top 10 cele mai iubite jucării ale lui bebe al nostru:

    1.Yookidoo Baby Gym and Play Mat -Gymotion Activity Musical Playland with Accesories for Infants and Toddlers

    Acesta este centrul de activități care, efectiv, l-a fermecat pe bebe al nostru. Am avut vreo 3 tipuri de astfel de centre de activități, însă cel de la Yookidoo a fost dragoste la prima… joacă. În momentul în care l-a descoperit pe acesta, restul nici nu au mai contat.

    Yookidoo Baby Gym and Play Mat, recomandat încă de la zero luni (dar nu vă grăbiți să-l luați, abia de pe la vreo 4 luni bebe va putea să se bucure, într-adevăr, de o astfel de jucărie), arată și este un centru de activități de foarte bună calitate, începând de la materialele folosite până la jucărelele agățate care sunt, pur și simplu, frumoase. E o jucărie premiată, a câștigat Baby Awards în 2013 și a fost nominalizată pentru Toy of the Year Award 2015, înțeleg de ce.

     

    Ca orice centru de activități destinat lui bebe este menit să îi dezvolte acestuia coordonarea ochi-mâini, să dezvolte atenția prin urmărirea obiectelor care se mișcă și să îl facă să descopere texturi noi. Dar ce ne-a plăcut nouă enorm – iar bebe a fost de-a dreptul extaziat – a fost că pe lângă frumusețile alea de jucării atârnate, centrul are și o mașinuță care funcționează cu baterii și care cântă și se plimbă pe o șină, ce poate fi montată direct pe salteluță sau sus, pe arcadele centrului, când bebe nu poate sta decât pe spate. Și, încă un mare avantaj pentru părinți, după ce bebe se joacă, salteluța asta minunată se pliază și poate fi depozitată foarte ușor, fără bătăi de cap. Vă las aici filmulețul de prezentare al produsului, ca să vedeți când de super drăguț e și ce știe să facă.

    1. Mingiuța Playgro 0180271

    Nu sunt multe de spus despre mingiuța asta, în afara faptului că bebe al nostru a iubit-o. Dintre toate mingile, asta a fost preferata lui. E o mingiuță cu tot felul de texturi diferite, care zornăie și are și o mică oglindă. Poate fi prinsă de bara de la cărucior.

    top-10-jucarii-2

    1. Freddie the Firefly de la Lamaze Toys

    Jucăria asta a făcut furori. Am descoperit colecția de la Lamaze din întâmplare și ce noroc am avut. Prima oară i l-am cumpărat lui bebe pe Freddie, de care pur și simplu s-a îndrăgostit. A fost – de departe – jucăria lui preferată pentru foarte, foarte mult timp. Aripioarele au tot felul de texturi și materiale diferite, unele fâșâie când le presezi, altele zornăie, sub o aripioară e ascunsă și o oglindă, are și acea jucărie pentru dentiție și, în plus, are un inel care îți permite să agăți jucăria de bara căruciorului.

     

     

     

    Fiindcă am văzut că are succes, am făcut cadou jucăria asta și altor prieteni cu copii și, ce să vezi, și la ei Freddie a fost un hit instantaneu. Vi-l recomand din tot sufletul. După succesul lui Freddie am mai cumpărat alte câteva jucării din colecția Lamaze. Toate au avut succes la bebe. Vi le înșir pe toate.

    1. Captain Calamari de la Lamaze Toys

     

     

    1. Lamaze Musical Inchworm

    Omida asta haioasă cântă și are pe burtică și un centimetru. Bun de măsurat bebe 🙂

     

    1. Fisher-Price Kick & Play Piano Baby

    Jucăria aceasta s-a numărat, de asemenea, printre preferatele lui bebe. Se poate prinde de marginile pătuțului iar bebe poate cânta la pianul ăsta inclusiv lovindu-l cu picioarele 🙂

     

    1. Fisher-Price Light Up Lion Stacker

    E o reinterpretare a clasicei jucării pentru copii de tipul piramidă, în care bebe pune cerculețe unele peste altele. Noi am ales varianta asta de la Fisher-Price pentru că are un joc de lumini și cântă. În momentul în care toate cercurile au fost așezate și bebe ajunge să pună leul acela în vârf, piramida „sărbătorește” oferindu-i lui bebe, ca recompensă, un cântecel. În fine, al nostru s-a prins de treabă și apăsa direct pe butonul din vârf, ca să îi cânte jucăria. I-au plăcut enorm melodiile acestei jucării. Clar, e pe lista noastră de „good buy”.

     

    8.Fisher-Price Building Beakers Nesting Cups

    E o jucărie simplă, formată din niște cupe de dimensiuni diferite, care se pun unele peste altele, dar cu mare succes la bebeluși. Chiar nu poți să dai greș cu setul ăsta.

     

    1. Miniland – Set 6 cuburi educaționale

    Cuburile sunt confecționate din material textil, sunt ușoare așa că bebe le poate manevra fără probleme. În interior au și o zornăitoare, dar care nu face un zgomot exagerat.

     

     

    1. Chicco – măsuța grădina vorbitoare

    O masă de activități care îl fascinează și acum pe băiețelul nostru și pe care am primit-o cadou. A fost cel mai iubit cadou de bebe Alex. Îi cântă și îi vorbește în engleză și franceză, are un joc de lumini tare drăguț și îi dă de lucru cel puțin câte un sfert de oră. Asta e bine pentru părinți, care mai apucă să facă una, alta… cât timp bebe e ocupat.

    Disclaimer:  Toate opiniile și recomandările exprimate în acest articol îmi aparțin în întregime. Jucăriile prezente în acest top au fost selectate exclusiv în baza experienței noastre cu ele și nu am primit nicio remunerație, de la niciun producător sau distribuitor de jucării, pentru prezența lor în acest articol.