Ioana Boca – Zori de Zen

Tag Archive: somn

Dormi acum, cât mai poți!

Dormi acum, cât mai poți! De câte ori am auzit spunându-mi-se asta când eram însărcinată? Am pierdut șirul. De foarte, foarte multe ori. Nicio conversație la telefon nu se putea desfășura fără să aud asta, niciun prieten venit în vizită (cu sau fără copii!) nu pleca fără să-mi spună asta, de la mama, de la soacră, de la prietenele lor, de la colege, de la vecinele respectabile din bloc care își cresc acum nepoții, de la vânzătoarele magazinului de la colț, farmaciste și șoferița de taxi care m-a dus o dată unde aveam nevoie. „Dormi acum, cât mai poți!” a…
Mai mult

Războiul de la culcare

Sunt anumite vârste la care copiii intră în regresie de somn. Se întâmplă, în general, la 4 luni, la 8 luni, la 12 luni și pe la 2 ani. E vorba de acele perioade în care copilașul, care până acum dormea ca un îngeraș, începe să se trezească frecvent noaptea sau să nu mai vrea să meargă la culcare. Pentru părinți e ca și cum bebe ar face un pas înapoi pentru că pare că revine la vechile obiceiuri. Vestea bună este că fazele acestea sunt temporare, așa cum au apărut, așa și dispar, iar vestea și mai bună este…
Mai mult

„Totul e să dormi când doarme copilul”

Nu-i înțeleg pe oamenii care îți spun că e timp să te odihnești când ai un copil mic, ori au uitat cum e, ori n-au avut niciodată. Nu, nu e timp să te odihnești. Nu lăsa pe nimeni să te amăgească. Ăsta este adevărul. Vremurile în care vegetai pe canapea în voie, uitându-te la ce mai e nou pe la televizor sau răsfoind, în tihnă, o carte s-au cam dus. Dacă tocmai urmează să devii mămică, nu vreau să te sperii, dar vreau să știi exact la ce să te aștepți, pentru că poate mai greu de suportat decât nesomnul…
Mai mult

Coafura rezistă. Dar nu ca parchetul. Ăla e nemuritor.

Ce-mi mai place să mă plâng de vecini. V-am povestit despre vecina de deasupra noastră. Știți, aia care bate-n podea cu ciocanul de șnițele și dă cu asipratorul în pereți, în timp ce-l ascultă pe Smiley, care se plânge că nu mai știe cine este. Și-a pierdut buletinul. Ce e vecina asta pentru noi, îmi dau acum seama că, probabil, suntem noi pentru vecinii care stau sub apartamentul nostru, la etajul 2. Numai că la noi nu cântă Smiley. La noi cântă parchetul. Am rămas procopsiți în dormitor cu parchetul de pe vremea când bunica făcea scovergi pe sobă. Din…
Mai mult

Smiley, șnițelele și aspiratorul

Am o vecină la etajul 4, adică fix deasupra noastră, care e înnebunită după Smiley. Îl ascultă nonstop. Și, odată cu ea, tot cartierul. Noi (și amărâții de deasupra ei) suntem însă cei mai biciuiți de soartă, fiindcă n-avem unde să ne ascundem. La cafea, dimineața în bucătărie, ascultăm Smiley. La prânz, ascultăm Smiley. Seara, în timp ce încerc să îmi adorm copilul, ascultăm Smiley. Chestia asta e meteahnă nouă, adică vecina a înnebunit de curând. Mă gândesc că a expirat, a ieșit din garanție și s-a stricat. Subit. Până acum, habar n-aveam de existența ei, dar de vreo 3…
Mai mult

12 lucruri ridicole pe care le-am făcut, pe motiv de extenuare

Mi-am îmbrăcat copilul ca să îl scot la plimbare, l-am pus în pătuț și m-am dus să aduc căruciorul, doar că pe drum am uitat care era destinația și am ieșit cu căruciorul pe holul blocului, ca să aștept liftul. M-am trezit într-o noapte să îi dau de mâncare copilului și m-am dus robotic după o bavetă, am aruncat baveta la gâtul soțului care dormea, pe urmă am luat copilul și i-am dat de mâncare. Într-o noapte, m-am dus să-i prepar laptele lui bebe și, după ce am încălzit apa, am turnat-o în biberon iar laptele praf l-am pus pe…
Mai mult