Etichetă: viata de parinte

  • Și mamele spun lucruri trăsnite

    Și mamele spun lucruri trăsnite

    Și mamele spun lucruri trăsnite. O, da! Uneori mai ceva decât cei mici fiindcă, să recunoaștem, când ai copii, viața nu e întotdeauna roz, acesta este adevărul. La fel de adevărat este că dragostea noastră pentru ei e nemărginită.

    Și totuși, după ce n-ai pus geană pe geană, măcar două ore legat, timp de minim trei luni, când în casa ta e haos, nu ți-ai mai schimbat bluza de trei zile iar dacă ți-ai da acum cu pieptănul prin păr, probabil că nu l-ai mai găsi niciodată, singurul lucru care te menține pe linia de plutire e simțul umorului. Așa că, de prin lume adunate, iată unele dintre cele mai amuzante replici de mămici (ok… și de tătici) pe care le-am văzut sau le-am auzit în 2017. Asta ca să încheiem anul cu zâmbetul pe buze. 🙂

    -M-a întrebat un prieten care a fost partea cea mai grea de când am copii. I-am răspuns că, fără urmă de îndoială, partea cea mai grea sunt copiii.

    -Știi că ai devenit mamă când hainele de stat în casă au ajuns să fie mai multe decât cele de ieșit afară.

    -Îmi place să stau de vorbă cu copiii. Adulții nu mă întreabă niciodată care este a treia mea reptilă favorită!

    -Când e timpul să meargă la nani, copiii mei se transformă în filosofi deshidratați care au nevoie să fie ținuți în brațe.

    -Gata, de azi dau jos kilogramele în plus, o să trăiesc sănătos! Uite, chiar acum mă duc la o plimbare pe jos. Bine, iau și punga asta de M&Ms cu mine pentru că… hai să fim serioși…

    -Copiii mei au vrut să știe cum e să fii mămică, așa că mă gândesc să-i trezesc, în țipete, la două noaptea, ca să le spun că mi-a ieșit o șosetă din picior.

    -După doi ani de mămicie, mi-e clar: Nu putem arăta bine amândouă, în același timp. E… ori eu, ori casa!

    -Când cineva îți spune că are un copil energic, traducerea este: o să-ți răstoarne toată casa cu fundul în sus în 90 de secunde și probabil că o să-ți mănânce și toți peștii din acvariu.

    -Ce înseamnă să fii părinte: când le spui copiilor că ar fi vag posibil, într-un viitor ipotetic, foarte foarte îndepărtat și puțin probabil… să vă luați un cal iar copiii o iau ca pe un jurământ sacru, de sânge.

    -Te imaginai vreodată că ai striga la cineva fraze de genul „Nu mâncăm resturi pe care le găsim în canapea”? Nici eu…

    -Ce fac acum? Ah, foarte bine! Îl ajut pe fi-miu să caute prin casă ciocolata pe care i-am mâncat-o azi-noapte…

    -Niciodată nu știu ce să răspund la întrebarea „ce hobby-uri ai”. Sunt mamă, am doi copii, îmi place să pot intra singură la toaletă și să mă bucur acolo de liniște.

    -Azi-dmineață, fetița mea s-a trezit mai târziu decât de obicei! A dormit până la 6:06 dimineața! În mod normal dormea până la 6:00. Bine, cred că a ajutat și faptul că s-a culcat cu cinci ore mai târziu decât ora ei normală de somn…

    -Când îi spun copilului „îmbracă-te”, interpretarea lui este: „trebuie să stau la televizor, complet dezbrăcat, cu o singură șosetă în picior”.

    -Tăcerea e de aur, cu excepția cazului în care ai copii. Atunci tăcerea e suspectă. Foarte, foarte suspectă!

    E bine ca, din când în când, să facem și-un pic de haz de necaz și să nu uităm că, indiferent de cât de greu ni se pare acum, fiecare etapă prin care trec copiii noștri are frumusețea ei. Să prețuim fiecare clipă, ele nu se mai întorc. Și, dacă mai și râdem pe ici, pe colo… e perfect. 🙂

    Să aveți un An Nou bun și frumos ca un zâmbet de copil!

  • „Mama, ce faaaci?”

    „Mama, ce faaaci?”

    Iaca a venit. E aici! E etapa întrebărilor. Bine, de fapt e una singură, aceeași, tot timpul. Și nu, nu e „De ce?”, pentru asta mă pregătesc încă psihic. Este…

    -Mama, ce faaci?

    -Dorm, mama, uite, am ochii închiși și dorm. Nu vrei să mai dormi și tu un pic? Hai lângă mine, în pat și închide și tu ochișorii!

    Gălușcă dorește însă mai multe explicații, așa că îmi deschide pleoapele cu mâna (a se citi îmi trage de pleoape cu ambele mâini până simt că mi se întinde pielea de pe față și că ochiul urmează să se rostogolească singur din orbită, pe pernă, lângă mine). Cred că așa te simți la o operație estetică de întindere a pielii. Bon, n-o să-mi fac niciodată. N-am de ce.

    Gălușcă pare să mă asculte, se urcă încetișor, își așază căpșorul pe pernă și își închide ochii.

    -Mama, așa?

    -Da, mama, exact așa. E foarte bine.

    Stă o milisecundă minunată, scufundată în liniște deplină și apoi se trântește peste mine, îmi bagă iar mâinile în ochi și îmi deschide pleoapa de la ochiul stâng.

    -Mama, ce faaaaci???

    -Ce să fac, măi, mamă, îi zic, uitându-mă chiorâș, cu ochiul stâng deschis la maxim. Practic, genele îmi ating ceafa.

    -… Ce să fac, încerc să mai dorm un pic. Hai și tu, să mai facem un pic de nani!

    Gălușcă nu e convins. Își vede trenul, pe care l-a lăsat pe noptieră, cu o seară înainte. Ochiul meu stâng, rămas deschis cu forța, panoramează camera. Văd în ceață, dar nu, sunt decisă să nu mă mișc și să fac în continuare pe mortul în păpușoi. Mi-e așa de somn, încât faptul că am un ochi deschis cu menghina, nu reușește să mă convingă să fac vreun gest. Nu-i nimic, stau așa, atârnată de-o pleoapă. Dar măcar stau întinsă, în pat. E, totuși, oareșcum, bine…

    Alte două degete în celălalt ochi și altă întrebare. Bine, aceeași. Dar, totuși, alta.

    -Mama, trenul ce faaaacee?

    -Face nani, mami, face nani. E obosit. E sâmbătă și e tare obosit și poate să doarmă cât vrea el. Și tu poți să dormi, azi nu mergem la grădiniță.

    Îmi eliberează ochiul. Alte două secunde de liniște, timp în care mie mi se pare că am dormit vreo doi ani.

    -Mama?

    -….Da, iubitule.

    -Tata ce faaaaceee?

    -… Tata face nani, ca trenul. (Hmmm, tata face nani ca trenul. Îmi vine să râd, dar o las pe mai târziu, mi-e prea somn.)

    Urmează o tiradă de alte întrebări.

    -Pena ce face?

    -Perna o ajută pe mama să doarmă mai bine (?!).

    -Papupii ce face?

    -Papucii se odihnesc și visează frumos… visează că sunt în țara papucilor și că se joacă cu alți papuci. Și cu o cizmă.

    -Lumiia ce face?

    -…Lumina face și ea ce poate, mami…. bolborosesc în timp ce mintea mea își ia tălpășița spre tărâmul lui nani-nani.

    Îmi simt pleoapa eliberată brusc dar n-apuc să mă bucur prea tare. Ăsta micu se ridică în picioare în pat și începe să sară!

    -Aleeex ce faaacee?

    -Păi chiar așa, ce face, mama, Alex?

    -Suuusss, suuusss, ca mamuța!

    -Super, mami.

    Adorm la loc buștean. Trec alte două secunde cât 365 de zile.

    -….Mama, ce faaaci?

    -Dorm… mami. Fac nani…

    Se trântește peste mine și mă pupă zgomotos, pe obraz. Treaba asta îmi mai dă un imbold.

    -Mama?

    -Da, mami.

    -Ce faaaaci?

    -Ce să fac, măi, mami, uite, tot nani făceam…

    Deschid un ochi, de data asta fără proptele externe și mă uit la ceas. E 6:30. Am reușit să câștig cinci minute.. de la 6:25. În economia lucrurilor, îmi dau seama că nu are rost să mai încerc, nu câștig mare lucru. Bun, hai, că-mi ajunge.

    -Hai să ne trezim, îi zic… și mă îndrept încet spre baie.

    Mă spăl.

    -Mamaaaa ce faaci?

    Mă pieptăn.

    -Mammaaa, ce faaaaci?

    Mă duc la bucătărie.

    Mamaaa, ce faaci?

    Îi pregătesc papa.

    -Mamaaa, ce faaci?

    Deschid frigiderul.

    -Mamaaa, ce faaci?

    Dau drumul plitei.

    -Mamaaa, ce faaaaci?

    -Alex, hai să vedem și ce face tata! Mai face nani ca trenul??

    Gălușcă o rupe la fugă, la taică-su. De pe hol, apoi din cameră se aude tot mai încet…(dar la fel de des):

    -…..Taaaaataaa, ce faaaci?

    Mă așez pe scaun, în bucătărie și mai dorm un pic, sprijinită în mâini.

    Așa, ce voiam să vă întreb.

    Voi ce faceți?!  🙂