Ioana Boca – Zori de Zen

DESPRE DE TOATE

N-am vrut copii

N-am vrut copii. A fost o vreme când pur și simplu îmi îngheța mintea atunci când cineva aducea vorba de subiectul ăsta. Nici nu voiam să aud. Efectiv, discuțiile pe tema asta îmi făceau rău fizic. Îmi plăcea viața mea așa cum era, LIBERĂ. Liberă de orice griji în afara propriei mele persoane. Eu eram centrul universului meu și mă simțeam foarte bine cu asta. Nu-mi spunea nimeni ce să fac, unde să merg, nu mă obliga nimeni nici să gătesc, nici să fac curat, nici nimic. Cele mai grele decizii pe care trebuia să le iau într-o zi obișnuită…
Mai mult

De ce am plecat când n-am mai stat

Am plecat din România la mijlocul lui 2016, încărcați de bagaje și de speranță că facem alegerea corectă pentru noi și mai ales pentru copilul nostru. Acum, la aproape un an de când am făcut pasul acesta major vă spun, cu mâna pe inimă, că nu mi-e dor de nimic. Locuim la Madrid, un oraș cald, civilizat și prietenos, în care oamenii n-au nervii întinși pe arcuri. Nu zic că e perfect. Nu este. Dar este un loc în care se poate trăi decent. Aici, sistemul de învățământ nu este la cheremul oricărui vremelnic pus șef la Educație, programa nu…
Mai mult

Și jucăriile au povestea lor: Gorjuss, păpușa venită din galeriile de artă

Nu-i așa că sunt minunate? Bizare, misterioase și în același timp hipnotizante. Sunt Gorjuss Girls. Și au povestea lor. Pe mine una, m-au captivat, efectiv, din primul moment în care le-am văzut. Aceste personaje excentrice, atipice, îmbrăcate ca dintr-o altă epocă și totuși atât de actuale, cu ciorapi lungi, dungați și fără nas și gură, dar care reușesc să transmită, fără niciun efort, multă emoție, puritate, inocență. Gorjuss Girls au o poveste extrem de interesantă. Ele au existat mai întâi pe pânză și au locuit în galeriile de artă de la New York, Los Angeles, Hollywood și Hong Kong. Sunt…
Mai mult

Sunt timidă. Dar mă tratez.

Oamenii de știință au găsit, în sfârșit, gena timidității, după ani și ani de căutări. Ar fi găsit-o mult mai devreme, dacă nu ar fi stat ascunsă după alte gene! Am găsit gluma asta din întâmplare și m-a făcut să râd. Un pic amar. Întotdeauna am fost o timidă. Încă de mică, atunci când alții vorbeau, în gura mare, vrute și nevrute, eu tăceam mâlc. Mi-ar fi plăcut să pot spune și eu ceva, aveam multe de spus, dar îmi lipsea curajul. Mi-ar fi plăcut să fiu și eu genul acela de persoană care captează toate privirile, care își „farmecă” audiența…
Mai mult