Tocmai ne-am întors dintr-o vacanță la mare minunată, prima în care mergem doar noi cu piticul, fără ajutoare. Am fost în Peñíscola, la Marea Mediterană, o localitate situată în zona valenciană a Spaniei, pe Coasta Azahar și căreia i se mai spune „Gibraltarul Valenciei” sau „Orașul din mare”. Și a fost nemaipomenit! Plaja, apa, hotelul, piscina, zona… totul parcă a fost special gândit pentru familii cu copii. N-a fost însă doar distracție la plajă, au fost și plimbări pe faleză și hoinărit pe străduțe întortocheate și cățărat până la Castelul din Peñíscola (cunoscut și sub denumirea de Castelul Papaluna), o minunăție care veghează semeață toată zona litoralului din jur.
Construit de cavalerii templieri și fostă rezidență papală, castelul e cocoțat pe o stâncă ce iese, stingheră, din mare și care e unită de peninsulă doar printr-o fâșie îngustă de pământ. Nu e de mirare că producătorii serialului Game of Thrones au ales să filmeze aici și să transforme Castelul din Peñíscola în celebrul Mereen, în sezonul 6. Merită din plin o vizită la Castel și o plimbare prin Grădinile Artileriei. Peisajul este fabulos!
Peñíscola e o destinație foarte populară printre turiști, însă cum noi am fost la finalul lui iunie, am găsit o plajă primitoare, cu nisip fin și apă curată, unde nu ne-am „călcat” unii pe alții pe cearceafuri. Plaja nu e înghițită de zone amenajate, în afara a câteva rânduri de umbreluțe din stuf e liberă, așa cum a lăsat-o mama natură. Are însă dușuri amenajate ca să te poți spăla de nisip înainte s-o iei din loc, pubele unde să poți arunca gunoiul, într-un cuvânt: civilizat. E o stațiune liniștită, fără cluburi de noapte, fără muzică tare și tot felul de tiribombe, de aceea spun că e o alegere minunată pentru familiile cu copii. E liniște, e frumos, e curat.
Noi am stat la Aparthotel & Spa Acuazul, un hotel de patru stele, aflat la vreo 5 metri de plajă, care are două corpuri, unul cu clasicele camere de hotel și altul cu apartamente. Am ales un apartament, cu dormitor, sufragerie, terasă și chicinetă dotată cu frigider și plită. Și bine am făcut! În sfârșit, odată cu apariția lui Gogoșel, ne-a venit mintea la cap și am încetat să alegem camerele de hotel clasice în care, după ce deschizi ușa, te rostogolești prin pat ca să ajungi în partea cealaltă, atâta sunt de „spațioase”. Bine, în condițiile actuale, post-copil, când bagajele noastre constituie, practic, o casă întreagă, unde să le bagi într-o cameră normală de hotel?! Adică bine, le bagi. Dar noi am fi dormit pe preș, la ușă. Bun, să revin: am găsit în dulăpioarele chicinetei farfurii, căni, pahare, tacâmuri și chiar și câteva oale și tigăi. Utile, în caz că e nevoie să gătești câte ceva, deși noi n-am simțit nevoia asta deloc. N-am folosit-o decât pentru a încălzi laptele lui Gogoșel și pentru a-i face câte un sandwich de luat cu noi la plajă. Mâncarea de la hotel a fost excelentă! Multă, diversă, gustoasă. Noi am avut pensiune completă, așa că am mâncat la restaurantul hotelului de cele mai multe ori, excepție făcând serile când colindam stațiunea și luam la pas cărările ce duc la Castel, înțesate cu taverne și restaurante, care te îmbiau cu cocktail-uri, fructe de mare și specialități valenciene.
La hotel, mâncarea e servită în stil bufet suedez și e imposibil să nu găsești ceva care să-ți placă sau să nu ai ce alege pentru copil. Zilnic aveai la dispoziție grătare de pui, vită, curcan, porc, cel puțin două feluri de pește, două feluri de paella, scoici, calamar și alte fructe de mare, salate de tot felul, fructe multe: pepene galben și roșu, ananas, piersici, mere, prune, prăjituri, supe creme, legume la grătar de tot felul, pizza, paste, orez negru, jamon și alte specialități ale locului. Există și o zonă de bufet destinată special copiilor, unde în general găseai paste, supe creme de pui sau de legume, chicken fingers sau de legume și -atracția tuturor copiilor – o fântână de ciocolată în care își puteau scălda bucățile de fructe. Ce-i drept, bufetul copiilor nu era chiar variat, în fiecare zi găseai cam aceleași lucruri, dar eu una nu i-am văzut neapărat rostul, câtă vreme oricum era imposibil să nu ai ce alege pentru copil (și gustos, și sănătos) din atâta mâncare.
Hotelul are piscină pentru pitici, deci vă dați seama că acolo ne-am făcut veacul atunci când nu am mers pe plajă, stând în apa care ne ajungea până la genunchi, scrutând piscina și pescuind mașinuțe, pompe, pistoale, colac… Dar ce să-i faci, asta-i viața de părinte. 🙂
Hotelul are și un loc de joacă și program de animație pentru pitici. În fiecare seară o echipă de animatori dansau, cântau și povesteau înconjurați de zeci de pici. Al nostru a fost de-a dreptul încântat. În fiecare zi se ducea în zona de spectacole a hotelului să se asigure că nu ratează nimic. Nu cumva să fi început distracția fără el! Așadar, seara, când veneam din hoinărelile noastre, nu puteam intra în hotel fără să stăm un pic și la mini-discoteca pentru copii și fără să ne întâlnim cu Minnie Mouse, Donald Duck și Goofy. Personaje care, de altfel, își făceau apariția și pe parcursul zilei, la piscină. N-am văzut în viața mea o piscină plină cu copii golindu-se atât de repede, când își făcea apariția, agale, Goofy, care se plimba voios pe marginea piscinei sau se așeza comod pe un șezlong. Toți copiii erau grămadă pe el, în două secunde! Animatorii organizau și concursuri pentru cei mici, la piscină.
Una peste alta, am stat și la plajă, ne-am și plimbat, dar am și dormit pe rupte (deși nu credeam că va fi posibil așa ceva, uite că a fost). E primul concediu din care venim odihniți, de când ne știm. Am dormit așa de mult, încât nu mai puteam să dormim. Nici acum nu-mi vine să cred că spun asta: „nu mai puteam să dormim”. În mod cert, vacanțele arată altfel atunci când picii au împlinit doi ani și jumătate. Ăsta micu trăgea pe dreapta, în fiecare după-amiază, cel puțin 3 ore iar la 10:00 seara cădea rupt, din nou. De-asta e bine să stai la apartament. Nu te obligă să ai același program cu cel mic, adică îți mai rămâne loc să ai și altă viață, cât timp piticul visează căluți de mare, castele de nisip și alergături prin valuri. Am reușit să ne uităm și noi la un film de la început până la final, fără să cădem secerați încă de la genericul de început, mai stai de vorbă, mai joci o carte… 🙂
Dacă ajungeți în Peñíscola, vă recomand, pe lângă vizita la castel, o plimbare cu „titi-car-ul” stațiunii, unul dintre trasee te duce sus, sus, la munte, suuus… de unde puteți vedea tot orașul, străjuit de mare. Un peisaj magnific! Și, că tot veni vorba de peisaje magnifice, faceți o vizită și în Parcul Natural Serra d’Irta, cu vegetație tipic mediteraneeană și plaje sălbatice, scăldate de ape cristaline.
Mai aproape de „casă”, vă mai spun și de restaurantul La Golosona, aflat la câțiva metri de Hotel Acuazul, un micuț restaurant italian unde am mâncat cea mai bună înghețată artizanală din toată viața mea și o pizza absolut delicioasă, pe care o puteai îmbogăți cu ulei picant, pentru amatorii de senzații… iuți. I-aș fi făcut o poză, dar până m-am dumirit eu, pizza a dispărut din farfurie! 🙂
Concluzia noastră: un loc potrivit 100% pentru familiile cu copii mici și foarte mici. E frumos, e curat, plaja e cu nisip fin, apa mării e curată, hotelurile sunt în general orientate către nevoile familiilor cu copii și și-au adaptat serviciile în funcție de acestea. Nu e balamuc, e liniște, n-ai muzică pe plajă. De fapt, plaja este aproape neamenajată, cu excepția celor câteva rânduri răzlețe de umbreluțe din stuf și a dușurilor instalate. O întoarcere la natură, la calm, un loc în care efectiv îți încarci sufletul cu liniște și frumos.
