Astăzi se împlinesc trei ani de când viața noastră s-a schimbat iremediabil și total. Trei ani de când aud cel mai frumos cuvânt din lume – „mama” și de când descoperim viața în trei, cu bucuriile și greutățile ei, dar întotdeauna plină de multă iubire. Sunt trei ani de când îl învățăm pe micul nostru omuleț ce-i cu lumea asta mare din jurul nostru și tot atâția de când și noi învățăm multe, multeee lucruri de la el. Despre noi, despre lume, despre viață. Ce-am învățat eu de la copilul meu? Am învățat că ființele astea mici sunt compuse din… Mai mult
Copiii au nevoie de limite, de reguli, cel puțin la fel de mult cum avem și noi nevoie ca ele să existe și să fie respectate, ca părinți. Dar cum stabilim aceste limite și cum le facem să fie eficiente? Vestea proastă este că nu există o rețetă magică, pentru că niciun copil nu este la fel. Contează foarte mult personalitatea lui, cea a părinților, vârsta lui, preocupările și tendințele lui. Vestea bună este că există însă niște reguli generale de a stabili limite, care atunci când sunt respectate, le fac să fie eficiente. Întâi de toate însă, trebuie să… Mai mult
Stătea în ploaie și plângea. Singură. Își ținea bicicleta strâns, de ghidon, cu o mână, în timp ce cu cealaltă mână încerca s-o sprijine mai bine de ea, ca să nu cadă și să-și șteargă și lacrimile în același timp. Nu părea să aibă mai mult de vreo cinci… șase anișori. Plângea în hohote și se uita undeva, către intrarea unui bloc. Nu reușeam să zăresc ușa spre care privea copila, din cauza unui rând stufos de copaci. Dar pe ea o vedeam bine de la geamul apartamentului nostru. Părul ei, prins în două codițe, îi zăcea ud, pe spate.… Mai mult
Iaca a venit. E aici! E etapa întrebărilor. Bine, de fapt e una singură, aceeași, tot timpul. Și nu, nu e „De ce?”, pentru asta mă pregătesc încă psihic. Este… -Mama, ce faaci? -Dorm, mama, uite, am ochii închiși și dorm. Nu vrei să mai dormi și tu un pic? Hai lângă mine, în pat și închide și tu ochișorii! Gălușcă dorește însă mai multe explicații, așa că îmi deschide pleoapele cu mâna (a se citi îmi trage de pleoape cu ambele mâini până simt că mi se întinde pielea de pe față și că ochiul urmează să se rostogolească… Mai mult
Voi fi întotdeauna adepta stilului de educație a copiilor cu blândețe. În mintea mea, nu există, de fapt, alternativă la modul acesta de a-ți educa puiul. Nu pot concepe niciun fel de „disciplinare” a copilului care prespune să-l faci să sufere, să-l pedepsești, să-l șantajezi, de bătaie… nici nu mai zic, mi se face rău numai când mă gândesc… Zilele trecute, am asistat, pe când eram în parc, cu micuțul meu, la o scenă care m-a marcat. O mămică își certa băiețelul, care avea vreo doi anișori, fiindcă, în încercarea lui de a-și scoate singur sticla cu apă din buzunarul… Mai mult
Știți burtica aceea umflată, care rămâne și după ce naști și care pare să nu mai vrea să dispară niciodată? Chiar și dacă ai dat jos kilogramele în plus dobândite în timpul sarcinii și ai reușit să ajungi la greutatea ta normală, unele mămici vor observa cu stupoare, așa cum a fost și cazul meu, că burtica aia nu vrea să plece nicăieri. Rămâne acolo. Și e cauza pentru care multă lume te întreabă, în continuare, cu cea mai mare dragoste… cât mai ai până naști. Dacă ai observat și tu că ai asta, s-ar putea să te confrunți cu Diastasis… Mai mult
Dormi acum, cât mai poți! De câte ori am auzit spunându-mi-se asta când eram însărcinată? Am pierdut șirul. De foarte, foarte multe ori. Nicio conversație la telefon nu se putea desfășura fără să aud asta, niciun prieten venit în vizită (cu sau fără copii!) nu pleca fără să-mi spună asta, de la mama, de la soacră, de la prietenele lor, de la colege, de la vecinele respectabile din bloc care își cresc acum nepoții, de la vânzătoarele magazinului de la colț, farmaciste și șoferița de taxi care m-a dus o dată unde aveam nevoie. „Dormi acum, cât mai poți!” a… Mai mult
Înainte să începem să-l ducem pe Bondăraș al nostru la grădiniță, habar n-aveam ce ne așteaptă. Bine, citisem, întrebasem alte mămici care trecuseră deja prin această experiență, aveam așa… o idee, suficient cât să fim foarte speriați de ce avea să urmeze, dar tot habar n-aveam, pentru că până nu treci prin asta (și e greu, e foarte greu), efectiv n-ai cum să știi totul și nici să fii pregătită pe deplin. De despărțirea de puiul tău, chiar și pentru câteva ore, nu te poți pregăti, oricât te-ai pregăti. Sună paradoxal? Da, asta pentru că așa și este. Anxietatea despărțirii… Mai mult
Da. Chiar așa îi zice: teribila vârstă de doi ani. Și pe bună dreptate. Este vârsta la care stai și te uiți la copilul tău, care până acum era un îngeraș gânguritor, curios și cooperant, cum izbucnește în crize de furie, se tăvălește pe jos, plânge cu lacrimi șiroaie, lovește, aruncă, dă din picioare, fix când ți-e lumea mai dragă. Adică în magazin, la cumpărături, pe stradă, în vizită la prieteni, în sala de așteptare de la doctor, în stația de autobuz, în autobuz, în parc. Oriunde, numai public să fie. Cât mai public și cu o audiență cââât mai… Mai mult
Cred că toți am auzit, la un moment dat, și nu de puține ori, fraze precum: „Hai, dă-i un pupic și o îmbrățișare bunicului!” sau „Pup-o pe tuși, că uite pleacă/plânge/ e tristă!” sau „Uite ce jucărie frumoasă ți-a adus bunica, te rog să-i dai o îmbrățișare”. Sună foarte cunoscut, așa-i? Ori am auzit părinți vorbind așa în jurul nostru, ori i-am auzit chiar pe părinții noștri spunându-ne asta și, poate că acum nici nu ne mai gândim când o spunem și noi, la rândul nostru, copiilor noștri. Eu știu că părinții care își îndeamnă copiii să pupe sau să… Mai mult
Acest site folosește cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență. Dacă continuați să utilizați acest site vom presupune că sunteți de acord.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkNo
