Ioana Boca – Zori de Zen

DUPĂ 9 LUNI

Te simți vinovată că îl „abandonezi” la grădiniță?

Recunosc. Eu m-am simțit -nu vinovată-, ci de-a dreptul condamnabilă la închisoare pe viață atunci când am hotărât să îl duc pe Alex la grădiniță. Nu știu daca oi fi singura, poate oi fi exagerată, poate alte mame n-au atâtea remușcări și mustrări de conștiință, poate sunt mai raționale, dar eu mă simțeam de parcă i-am făcut cel mai mare rău posibil. Asta simțeam și n-aveam ce face, oricât mi-aș fi spus că Apocalipsa e doar în capul meu. Mă chinuia gândul că al meu copil suferă, că va plânge, că nu va mânca, nu va dormi, nu se va…
Mai mult

De ce stau mamele cu nasul în telefon

Aud multe comentarii, unele de-a dreptul halucinante, la adresa mamelor care își folosesc telefonul mobil și pentru altceva în afară de a vorbi chestii urgente, atunci când sunt cu copilul în parc. Se pare că din momentul în care ai copil, ai pierdut dreptul de a-ți folosi în voie telefonul. Bine, îți este permis să dai un telefon, două, maxim (da’ să nu te întinzi la vorbă) și atât. Practic, cu unul în plus față de cât ai avea voie, dacă ai fi la închisoare. Ai depășit limita asta, așteaptă-te la comentarii. Ți-o iei de nu te vezi. Sunt regulile…
Mai mult

Moș Crăciun și Prâslea se cunosc demult. Se știu de la neonatologie.

La naștere, băiețelul meu a avut aproape 5 kilograme, 4 kilograme și 950 de grame mai exact. N-am avut sarcină diabetică, nu a fost un bebe gras, a fost pur și simplu un bebe mare. Datorită acestei stări de fapt, mi s-a dus buhu în tot spitalul, după ce am născut. Eram vedetă. Mă rog, indirect. Mai degrabă eram managerul vedetei. Dar, cum cu micul star al spitalului încă nu se putea purta un dialog, venea toată lumea la mine, după ce treceau pe la el. M-am pomenit cu asistente de pe la alte secții că mă vizitează, rând pe…
Mai mult

Se caută soție scăpată la shopping. A se returna cu cardul încă viu.

Weekend-ul trecut am făcut ce n-am mai făcut de foarte multe luni. Am profitat de faptul că bebe a fost relocat, temporar, la bunici și m-am gândit să-mi reamintesc efectele terapeutice nebănuite ale unei sesiuni de shopping! Ce bine e să-ți iei concediu, preț de câteva ore, de la job-ul nonstop de mămică și să te răsfeți cu o plimbare hai-hui prin magazine, fără să fii presată de nimic, fără să te uiți la ceas în continuu sau să fugărești un pici printre toate rândurile și rafturile magazinelor. A fost un adevărat răsfăț. Plecasem cu o listă foarte clară, în…
Mai mult

„Totul e să dormi când doarme copilul”

Nu-i înțeleg pe oamenii care îți spun că e timp să te odihnești când ai un copil mic, ori au uitat cum e, ori n-au avut niciodată. Nu, nu e timp să te odihnești. Nu lăsa pe nimeni să te amăgească. Ăsta este adevărul. Vremurile în care vegetai pe canapea în voie, uitându-te la ce mai e nou pe la televizor sau răsfoind, în tihnă, o carte s-au cam dus. Dacă tocmai urmează să devii mămică, nu vreau să te sperii, dar vreau să știi exact la ce să te aștepți, pentru că poate mai greu de suportat decât nesomnul…
Mai mult

În ochii lui, toți oamenii sunt buni și frumoși

Băiețelul meu mi-a arătat, într-un mod absolut uimitor, cum se vede lumea prin ochii lui. E un copilaș de numai 1 an și 7 luni, care acum începe să descopere și să exploreze lumea asta grozavă care îl înconjoară. Totul pentru el este o minunăție, totul e interesant, e nou, e un motiv de bucurie imensă. Descoperă oameni și lucruri cu un entuziasm autentic, uriaș, dezarmant. Bucuria lui este atât de sinceră și de senină, atât de adevărată, încât te copleșește. Când râde, îi râde sufletul. Împarte dragoste și bun și frumos fără niciun efort și fără discriminare. Aș vrea…
Mai mult

Dragă gravitație, te declar nulă

Nu știu cum e să fii mamă de fetiță și dacă o fi vreo diferență, nici măcar nu știu dacă ține neapărat de asta, dar dacă m-aș fi aflat în postura de a angaja o bonă pentru băiețelul meu, cred că aș fi cerut să-mi trimită sportive olimpice la săritura cu prăjina, 500 de metri garduri sau măcar o maratonistă dedicată, cu cel puțin 3 medalii olimpice în palmares. Măi, frățică, băiețelul meu are o energie dezarmantă. De când a învățat el să meargă, noi am învățat că nu avem voie să stăm. De fapt, de când a început să…
Mai mult

Oan, ciu!

Băiețelul meu a ajuns fix în etapa aia în care începe să vorbească și, pentru că se uită la niște cântecele în limba engleză, care-i plac foarte mult, primele lui cuvinte au fost, în ordine (după agugu, îngîîî),  „pa pa” și „oan, ciu”. (Undeva între „agugu” și „oan, ciu” a zis și „mama”, e bifată.) În traducere din engleză în engleză  „oan, ciu” =„ one, two”. E tare mândru de el! Prin parc, ia pietricele, bețișoare de pe jos și le aruncă, pe rând, spunând răspicat: „Oan! Ciu!!!” Tropăie de la un leagăn la altul, mergând în pas de defilare…
Mai mult

La 9 luni, după 9 luni

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc că am slăbit 28 de kilograme chiar înainte de a rămâne însărcinată iar apoi m-am îngrășat 30, îmi vine să mă ascund într-un dulap. Dacă aș încăpea. Înainte îmi imaginam că, după ce naști, burtica ți se dezumflă ca un balon pe care îl înțepi cu acul. Așa, ca prin magie, revii la mijlocelul care încăpea în cea mai încăpățânată pereche de blugi, te strecori din nou prin cele mai înguste locuri, fără să dărâmi toată casa (wrooong!!!) și, în general, ești unduitoare ca un spic de grâu in bătaia…
Mai mult