Faci parte dintr-o generație abuzată în copilărie. Acesta este adevărul crunt pe care mulți dintre noi nu reușesc să îl depășească. Am fost bătuți, păruiți, umiliți, pedepsiți – unii mai mult, alții mai puțin, diferă doar gradul de traumă pe care îl cărăm acum după noi – determinați să respectăm regulile de frică, din teroare. Am fost puși la colț, bătuți cu linia în palmă la școală, dați exemplu (negativ) în fața clasei, arătați cu degetul, închiși în casă sau în camerele noastre, puși să stăm cu genunchii pe coji de nucă, smuciți, îmbrânciți, pălmuiți, trași de urechi, bătuți cu… Mai mult
Obișnuim să vorbim despre partea bună, despre fericirea pe care o simți atunci când îți strângi copilul, pentru prima oară, la piept, despre miracolul de a dărui viață, care ne copleșește, ne uimește, ne face fericite, dar experiența de a aduce pe lume un bebeluș nu este numai frumusețe și fericire continuă. Este și frică, nesiguranță, epuizare. Începutul e greu pentru toți părinții. El vine cu un șoc de acomodare a ta, ca mamă, în primul rând. Vine cu nopți de nesomn, cu epuizare, cu griji, cu frici, cu zile în care simți că nu ai niciun reper, în care… Mai mult
Trăim într-o lume nebună. Suntem mereu pe fugă, niciodată n-avem suficient timp pentru toate lucrurile pe care trebuie sau vrem să le facem. Gonim după ceea ce credem că ne va asigura fericirea, a noastră și a celor dragi, după o viață mai bună, după resursele financiare care să ne permită să oferim copiilor noștri tot ce și-ar putea dori. Nu vrem să le lipsească nimic. E normal. Și pentru asta muncim. Muncim mult, alergăm în toate părțile, ne sacrificăm. Facem eforturi supraomenești ca să le putem da cât mai mult din tot ce are mai bun lumea asta. Eu… Mai mult
Să vă povestesc o zi din viața mea. Să luăm total aleatoriu dar deloc întâmplător ziua de ieri. Aș zice de azi dar deja e trecut de 12 noaptea, acum, când m-am apucat eu să aștern aici toată tărășenia. Bun, ziua mea de duminică a început la ora 9:00, când Gogoașă mi-a dat trezirea. Ați zice că e o oră rezonabilă și chiar este. Este o oră mai mult decât rezonabilă. Ce e rezonabil legat de ziua asta începe și se oprește, brusc, aici. Ora 9:00 Alex nu vrea diverse -Mama, Alex papă lapte, cookies, cioco și ghețață. -Serios, Alex?… Mai mult
„Am văzut o girafă cu pălărie care traversa strada”, „Dacă vreau, pot să zbor și până la Lună”, „Mie, tata, mi-a luat acasă un excavator adevărat. E parcat în sufragerie!”, „Pe mine mama mă lasă să mănânc câte bomboane vreau eu, într-o zi am mâncat și un milion de bomboane!” sau „Eu, acasă, am voie să mă joc cu cuțitele”. „N-am spart eu vaza, ursulețul a spart-o!” sau „Nu știu cine a colorat pe perete. Nu știu!”. De ce și când încep să mintă copiii? Și oare-or fi toate minciunile la fel de rele? Răspunsul este simplu: nu. Unele minciuni… Mai mult
Mă uit la băiețelul meu și mă întreb: când a trecut timpul?! Nu știu când și cum a trecut atât de repede. Parcă ieri îl purtam în brațe peste tot, parcă ieri mirosea doar a lapte și gângurea fericit când îmi vedea fața, aproape de a lui. Acum merge singur, vorbește, cântă, se joacă. E un băiețel minunat, de trei anișori. Curajos, vesel, curios și iubitor. Are în continuare nevoie de mine, dar nu la fel de mult. Se descurcă și singur. Adevărul este că era o vreme când așteptam momentele acestea. Cu nerăbdare. Poate cu prea multă nerăbdare. Acea… Mai mult
Trebuie să vă fac o mărturisire: suntem niște părinți speriați de bombe. Trăim într-o frică perpetuă ca nu cumva să călcăm greșit și să detonăm bomba nucleară numită Gogoașă. Se declanșează din orice: i-ai adus apă în cana albastră? Dezastru! El vrea din cana verde! Îți cere tăieței cu lapte și tu i-ai adus tăieței cu lapte?! Doamne ferește! Ce-a fost în capul tău?! Ai îndrăznit să aprinzi tu lumina de pe holul blocului… cum ai putut să faci așa ceva, părinte complet nerezonabil ce ești! Sau să apeși tu butonul liftului?! Ei, dacă ai făcut asta, atunci așa îți… Mai mult
Un car de nervi, de supărare și de lacrimi. Asta eram după nopți în șir nedormite, zeci de scutece schimbate, milioane de pași făcuți cu copilul în brațe, încercând să-l adorm, să-l alin. Nimic nu-mi convenea. Mă enerva tot. Și cine să primească toată vălmășeala asta de hormoni, frici și epuizare decât răbdătorul meu soț – care, fie vorba între noi, mă ajuta cât putea, dar degeaba. În mintea mea, împăienjenită de extenuare, nimic nu era bine. Dacă găseam lumina aprinsă la baie, îl certam că de ce-i lumina aprinsă. Dacă era lumina stinsă, îl certam că de ce e… Mai mult
Bătaie, șantaj, manipulare, pedepse, amenințare, minciună. Sună rău, așa-i? Și-atunci de ce am folosi așa ceva ca să ne „educăm” copiii? Cum ar putea să iasă ceva bun și frumos din ceva care sună atât de rău și de înfricoșător? Păi, n-ar putea, fiindcă exact așa este, cum sună: oribil. N-o să fiu niciodată de acord cu „disciplinarea” copiilor prin bătaie – mi se face rău numai când mă gândesc la asta, nici prin pedepse și recompense, condiționări (adică șantaj – dacă nu faci aia, nu-ți dau aia sau nu ai voie ailaltă), amenințări și minciună (dacă nu stai cuminte,… Mai mult
Mai e puțin și intrăm într-un nou an și parcă simți așa… că 1 ianuarie 2018 e un fel de „reset”, o pagină curată dintr-o nouă carte care ți se deschide. Pentru noi, însă, chiar va fi un an care ne va da „reset”, vom începe o călătorie nouă, plină de necunoscut dar și de frumos (sperăm noi), dar despre asta voi scrie la momentul potrivit. Până una alta însă, ne pregătim de noaptea dintre ani și nu știu cum sunteți voi, dar eu am de gând să aștept 2018, la fel cum l-am așteptat și pe 2017: cu un… Mai mult
Acest site folosește cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență. Dacă continuați să utilizați acest site vom presupune că sunteți de acord.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkNo
