Ioana Boca – Zori de Zen

Viața nu e perfectă. Și asta e ok.

Când Alex papă macaroi și cartofi și în niciun caz nu vrea căcășuță

Să vă povestesc o zi din viața mea. Să luăm total aleatoriu dar deloc întâmplător ziua de ieri. Aș zice de azi dar deja e trecut de 12 noaptea, acum, când m-am apucat eu să aștern aici toată tărășenia. Bun, ziua mea de duminică a început la ora 9:00, când Gogoașă mi-a dat trezirea. Ați zice că e o oră rezonabilă și chiar este. Este o oră mai mult decât rezonabilă. Ce e rezonabil legat de ziua asta începe și se oprește, brusc, aici. Ora 9:00 Alex nu vrea diverse -Mama, Alex papă lapte, cookies, cioco și ghețață. -Serios, Alex?…
Mai mult

De ce mint copiii, când încep și ce e de făcut

„Am văzut o girafă cu pălărie care traversa strada”, „Dacă vreau, pot să zbor și până la Lună”, „Mie, tata, mi-a luat acasă un excavator adevărat. E parcat în sufragerie!”, „Pe mine mama mă lasă să mănânc câte bomboane vreau eu, într-o zi am mâncat și un milion de bomboane!” sau „Eu, acasă, am voie să mă joc cu cuțitele”. „N-am spart eu vaza, ursulețul a spart-o!” sau „Nu știu cine a colorat pe perete. Nu știu!”. De ce și când încep să mintă copiii? Și oare-or fi toate minciunile la fel de rele? Răspunsul este simplu: nu. Unele minciuni…
Mai mult

Operațiunea „Adio, scutec!”: când să începi și cum am făcut noi

Noi am reușit să ne despărțim definitiv de etapa scutec, vara trecută, adică atunci când băiețelul nostru avea doi ani și jumătate.Trecerea am făcut-o treptat, dar nu a fost una foarte lină. A fost cu suișuri și coborâșuri, am făcut greșeli. Am eșuat. Ne-am oprit. Am încercat din nou. De fapt, greșeala noastră mare a fost una singură: ne-am grăbit. Ar fi trebuit să așteptăm ca el să fie pregătit pentru asta și n-a fost pregătit când am vrut noi, a fost când a simțit el că e. De aceea, dacă vreți să începeți antrenamentul pentru trecerea la oliță (sau…
Mai mult

Suntem construiți să nu conștientizăm clipa decât după ce a trecut

Mă uit la băiețelul meu și mă întreb: când a trecut timpul?! Nu știu când și cum a trecut atât de repede. Parcă ieri îl purtam în brațe peste tot, parcă ieri mirosea doar a lapte și gângurea fericit când îmi vedea fața, aproape de a lui. Acum merge singur, vorbește, cântă, se joacă. E un băiețel minunat, de trei anișori. Curajos, vesel, curios și iubitor. Are în continuare nevoie de mine, dar nu la fel de mult. Se descurcă și singur. Adevărul este că era o vreme când așteptam momentele acestea. Cu nerăbdare. Poate cu prea multă nerăbdare. Acea…
Mai mult

Cum am organizat spațiul de joacă la noi acasă

Sunt un mare fan al organizării. Îmi place să știu că fiecare lucru are locul lui. În mod cert este mai ușor pentru toată lumea, atunci când facem ordine în casă, dacă știi unde trebuie pus fiecare obiect în parte. Cred că principala problema a dezordinii generalizate sunt lucrurile care n-au un loc anume și care ajung depozitate prin toate părțile. Asta pentru că, neavând un loc al lor, nu știi niciodată unde să le pui. Așa ne procopsim cu sertare care au reușit să strângă un milion de mărunțișuri, de toate dimensiunile, formele și utilitățile, de nu mai reușește…
Mai mult

Ce să fie, ce să fie…

O poveste dubioasă. Nu știu dacă o fi fost de vină super Luna albastră sângerie despre care se tot vorbește, dar…  Aseară, dau să-l adorm pe Alex, după lungi negocieri. Îl învelesc cu păturica, ne așezăm confortabil (mai ales el), închidem ochii (mai ales eu) și… începe să se foiască. Ba dă din câte-un picior, ba se întoarce de pe-o parte pe alta, ba cere apă, ba vrea să-l țin de mânuță, ba să mă țină el… iar mai dă din câte-un picior. Se dezvelește. Eu, mamă grijulie și pe jumătate adormită, trag de păturică să-l învelesc la loc, când..…
Mai mult

„The threenager” sau mini-adolescentul în vârstă de 3 ani: ce e, cum apare și cum să-i faci față

Trebuie să vă fac o mărturisire: suntem niște părinți speriați de bombe. Trăim într-o frică perpetuă ca nu cumva să călcăm greșit și să detonăm bomba nucleară numită Gogoașă. Se declanșează din orice: i-ai adus apă în cana albastră? Dezastru! El vrea din cana verde! Îți cere tăieței cu lapte și tu i-ai adus tăieței cu lapte?! Doamne ferește! Ce-a fost în capul tău?! Ai îndrăznit să aprinzi tu lumina de pe holul blocului… cum ai putut să faci așa ceva, părinte complet nerezonabil ce ești! Sau să apeși tu butonul liftului?! Ei, dacă ai făcut asta, atunci așa îți…
Mai mult

O noapte furtunoasă

Stau de aproape o oră și jumătate (după estimările mele în beznă) cu o mână petrecută pe sub cap și cu cealaltă încolăcită în jurul lui Gogoașă. Când face nani, trebuie să ne ținem în brațe. Adică eu pe el. Nu-mi mai simt mâna de sub cap, parcă nici nu mai e a mea. E un lemn pe care stau sprijinită. Mi-e frică să mă mișc, dacă tocmai adoarme, Doamne ferește și eu taman atunci fac o mișcare greșită?! Așa că stau așa… bolovan. Gogoașă oftează, mai dă din câte-un picior, apoi se liniștește. Nu i se mai aude decât…
Mai mult

7 metode de a-ți eficientiza timpul atunci când ești mămică

Mămicile sunt mereu pe fugă, nu-și mai văd capul de treburi. De multe ori sunt copleșite, extenuate, frustrate. Eu mă regăseam, foarte des, într-una din următoarele două situații: ba voiam să fac așa de multe lucruri – dar nu reușeam să mă ocup de mai nimic din ce îmi propusesem, în afară de bebe,  ba nu mai voiam să fac nimic (decât să dorm) – și nu reușeam, fiindcă trebuie să fac așa de multe lucruri! 🙂 La mine, o sursă constantă de frustrare, mai ales când bebe era cel mai bebe posibil, asta a fost: faptul că în afară…
Mai mult

New York Cheesecake: bun, bun, bun!

Vine un moment în viață, când e musai să împart cu voi, aici, rețeta celui mai bun cheesecake din lume! Dar ce spun eu?! Din univers! E cel mai bun cheesecake pe care l-am mâncat noi vreodată și, culmea, e făcut de noi! Și când spun – noi – de fapt zic… al meu soț. Aceasta este rețeta lui. El e maestrul cheesecake-urilor la noi în casă și are el o rețetă-minune de New York cheesecake autentic, despre care, vă garantez, că nu are cum să nu vă iasă și n-are cum să nu vă placă! E o rețetă pe care…
Mai mult