Ioana Boca – Zori de Zen

Viața nu e perfectă. Și asta e ok.

Cum am organizat spațiul de joacă la noi acasă

Sunt un mare fan al organizării. Îmi place să știu că fiecare lucru are locul lui. În mod cert este mai ușor pentru toată lumea, atunci când facem ordine în casă, dacă știi unde trebuie pus fiecare obiect în parte. Cred că principala problema a dezordinii generalizate sunt lucrurile care n-au un loc anume și care ajung depozitate prin toate părțile. Asta pentru că, neavând un loc al lor, nu știi niciodată unde să le pui. Așa ne procopsim cu sertare care au reușit să strângă un milion de mărunțișuri, de toate dimensiunile, formele și utilitățile, de nu mai reușește…
Mai mult

Ce să fie, ce să fie…

O poveste dubioasă. Nu știu dacă o fi fost de vină super Luna albastră sângerie despre care se tot vorbește, dar…  Aseară, dau să-l adorm pe Alex, după lungi negocieri. Îl învelesc cu păturica, ne așezăm confortabil (mai ales el), închidem ochii (mai ales eu) și… începe să se foiască. Ba dă din câte-un picior, ba se întoarce de pe-o parte pe alta, ba cere apă, ba vrea să-l țin de mânuță, ba să mă țină el… iar mai dă din câte-un picior. Se dezvelește. Eu, mamă grijulie și pe jumătate adormită, trag de păturică să-l învelesc la loc, când..…
Mai mult

„The threenager” sau mini-adolescentul în vârstă de 3 ani: ce e, cum apare și cum să-i faci față

Trebuie să vă fac o mărturisire: suntem niște părinți speriați de bombe. Trăim într-o frică perpetuă ca nu cumva să călcăm greșit și să detonăm bomba nucleară numită Gogoașă. Se declanșează din orice: i-ai adus apă în cana albastră? Dezastru! El vrea din cana verde! Îți cere tăieței cu lapte și tu i-ai adus tăieței cu lapte?! Doamne ferește! Ce-a fost în capul tău?! Ai îndrăznit să aprinzi tu lumina de pe holul blocului… cum ai putut să faci așa ceva, părinte complet nerezonabil ce ești! Sau să apeși tu butonul liftului?! Ei, dacă ai făcut asta, atunci așa îți…
Mai mult

O noapte furtunoasă

Stau de aproape o oră și jumătate (după estimările mele în beznă) cu o mână petrecută pe sub cap și cu cealaltă încolăcită în jurul lui Gogoașă. Când face nani, trebuie să ne ținem în brațe. Adică eu pe el. Nu-mi mai simt mâna de sub cap, parcă nici nu mai e a mea. E un lemn pe care stau sprijinită. Mi-e frică să mă mișc, dacă tocmai adoarme, Doamne ferește și eu taman atunci fac o mișcare greșită?! Așa că stau așa… bolovan. Gogoașă oftează, mai dă din câte-un picior, apoi se liniștește. Nu i se mai aude decât…
Mai mult

7 metode de a-ți eficientiza timpul atunci când ești mămică

Mămicile sunt mereu pe fugă, nu-și mai văd capul de treburi. De multe ori sunt copleșite, extenuate, frustrate. Eu mă regăseam, foarte des, într-una din următoarele două situații: ba voiam să fac așa de multe lucruri – dar nu reușeam să mă ocup de mai nimic din ce îmi propusesem, în afară de bebe,  ba nu mai voiam să fac nimic (decât să dorm) – și nu reușeam, fiindcă trebuie să fac așa de multe lucruri! 🙂 La mine, o sursă constantă de frustrare, mai ales când bebe era cel mai bebe posibil, asta a fost: faptul că în afară…
Mai mult

New York Cheesecake: bun, bun, bun!

Vine un moment în viață, când e musai să împart cu voi, aici, rețeta celui mai bun cheesecake din lume! Dar ce spun eu?! Din univers! E cel mai bun cheesecake pe care l-am mâncat noi vreodată și, culmea, e făcut de noi! Și când spun – noi – de fapt zic… al meu soț. Aceasta este rețeta lui. El e maestrul cheesecake-urilor la noi în casă și are el o rețetă-minune de New York cheesecake autentic, despre care, vă garantez, că nu are cum să nu vă iasă și n-are cum să nu vă placă! E o rețetă pe care…
Mai mult

Se poate tot, fiindcă „ba p-a mă-tii!”. De-aia se poate.

Shinzo Abe este primul premier nipon care ajunge la București. Vreodată. În toată istoria. Și… unde se duce el? Să viziteze Muzeul Satului! Muzeul Satului, oameni buni. Ce să facă și el… își ia un covrig de pe-acolo, mai molfăie un pic, mai privește o scândură, un gard… o cioară… Omul venise cu o ceată de investitori, de oameni de afaceri, în total vreo 30 de reprezentanți de companii, să-l întâlnească pe vajnicul conducător al Guvernului României. Numa’ că na, trăsnaie! Fuse și se duse, cât și-a pus omul bagajele la cală. Vezi, domnule, dacă nu te grăbești?! Dacă nu…
Mai mult

Ce este baby blues sau tristețea postpartum

Un car de nervi, de supărare și de lacrimi. Asta eram după nopți în șir nedormite, zeci de scutece schimbate, milioane de pași făcuți cu copilul în brațe, încercând să-l adorm, să-l alin. Nimic nu-mi convenea. Mă enerva tot. Și cine să primească toată vălmășeala asta de hormoni, frici și epuizare decât răbdătorul meu soț – care, fie vorba între noi, mă ajuta cât putea, dar degeaba. În mintea mea, împăienjenită de extenuare, nimic nu era bine. Dacă găseam lumina aprinsă la baie, îl certam că de ce-i lumina aprinsă. Dacă era lumina stinsă, îl certam că de ce e…
Mai mult

Cum mi-am îndrăgostit copilul de cărți

Îi spune noapte bună lui taică-su și mă ia de mână, hotărât, ca să mergem la nani. Știe ce urmează: să citim. Și abia așteaptă. Dă buzna în cameră, se cocoață în pat și caută, printre cărțile de pe noptieră, povestea noastră din seara aceasta. Avem mereu câte trei, patru cărți, puse frumos pe noptieră, pe care le citim ori pe alese, ori pe toate, în fiecare seară. Dar n-a fost întotdeauna așa. N-a fost deloc așa. De fapt, a fost chiar invers. Până nu demult, dacă mă vedea cu o carte, Gogoașă o lua la sănătoasa în direcția opusă.…
Mai mult

Nu-l bate, nu-l șantaja, nu-l pedepsi, nu-l amenința!

Bătaie, șantaj, manipulare, pedepse, amenințare, minciună. Sună rău, așa-i? Și-atunci de ce am folosi așa ceva ca să ne „educăm” copiii? Cum ar putea să iasă ceva bun și frumos din ceva care sună atât de rău și de înfricoșător? Păi, n-ar putea, fiindcă exact așa este, cum sună: oribil. N-o să fiu niciodată de acord cu „disciplinarea” copiilor prin bătaie – mi se face rău numai când mă gândesc la asta, nici prin pedepse și recompense, condiționări (adică șantaj –  dacă nu faci aia, nu-ți dau aia sau nu ai voie ailaltă), amenințări și minciună (dacă nu stai cuminte,…
Mai mult