Ioana Boca – Zori de Zen

Viața nu e perfectă. Și asta e ok.

Suntem generația părinților online și trăim cu spaima de a nu strica copilul

Ce complicat e să fii părinte în ziua de azi! Atâtea lucruri de care ar trebui să ții cont, atâtea sfaturi, studii, păreri, îndemnuri, liste cu ce să faci și ce să nu faci! Cu cât citesc mai mult, cu atât ajung să cred că am început să exagerăm, trăim într-o paranoia totală, care pune o presiune incredibilă pe părinți. Trăim cu frică, nu carecumva, să stricăm copilul! Știi că nu e bine, doar ai citit vreo 50 de articole cu studii care îți spun că-l strici, dar tu îl mai lași să se uite la televizor și îi mai…
Mai mult

O discuție cu final neașteptat

Poate vă întrebați de ce am pus o poză cu iarna, vara-n amiaza mare. Păi, citiți și spuneți și voi… așa-i că vara nu-i ca iarna? Așa-i? Discuție cu Gogoașă, aseară, în pat, înainte de culcare: – Mama…. șșșșș! – N-am zis nimic, iubitule. Facem liniște, ok. În sfârșit are de gând să adoarmă, îmi zic, în gând…   – Nu, mama, șșșșșt! Lin-ști-nneee, că vine! Intru un pic în panică. – Cine să vină, mama?! Nu vine nimeni! Te-ai speriat?! – Nuuuu, mama, Alex nu e speriat. Așteptăm! ȘȘȘȘȘșșș! – Pe cine așteptăm, Alex? – Așteptăm un cadou. De…
Mai mult

Mă dori, țară a mea

Am plecat. Mă număr printre românii aceia care au lăsat totul în urmă și au fugit unde-au văzut cu ochii. Departe, de frică să nu ne împotmolim în spitale din care să nu mai ieșim, pe picioare, niciodată, de silă, de revoltă și iar de frică, dar cu speranță. Speranța că pot oferi copilului meu un viitor mai bun, am plecat pentru el, mai ales pentru el. Am vrut să-i schimb destinul, să-i dau șansa să crească într-un loc care să-l ajute să devină cea mai bună variantă a sa posibilă, să-i dau șansa de a trăi frumos, fără încrâncenare,…
Mai mult

Cum (n-)a fost la Zoo Vancouver

Eu cred că, în viața asta, nouă nu ne e sortit să mergem cu copilul la Zoo. Pe cuvânt. De fapt, nu că nu putem merge la Zoo –  fiindcă putem. Și am și mers. (Nu cedăm, nu ne învățăm minte.) Doar că nu reușim, în ruptul capului, să trecem de zona de la intrare, odată ajunși acolo. Pur și simplu, e misiune imposibilă. Grădinile astea zoologice au ceva cu noi! Credeți că exagerez? Ei, uite că nu exagerez deloc. Am dovezi! Pentru cine nu a aflat cum a fost prima noastră vizită la Zoo, cu Lil’ Man, pe vremea…
Mai mult

Cum să reziști unui zbor lung cu avionul, când ai copil mic

Prima noastră experiență a unui zbor pe distanță lungă, împreună cu Omulețul nostru a fost acum două luni, adică atunci când ne-am mutat în Canada, la Vancouver. Până la momentul respectiv, cel mai lung zbor cu avionul fusese de 4 ore, București – Madrid. Și când te gândești că, pe-atunci, 4 ore mi se părea enorm… Vă dați seama că am intrat în panică, nu îmi puteam imagina cum vor trece 14 ore de călătorie… 14!!!… în total (dintre care 10 de zbor continuu) fără să o luăm razna! Și noi, și copilul. Mă și vedeam zgâriind hublourile avionului, pe…
Mai mult

Ziua în care ni s-a terminat norocul

Oameni buni, vă scriu din vârful unui morman de cutii. E bine aici, n-am ce zice. Aerul e rarefiat…. și parcă nici nu mai zăresc balamucul care tronează la poalele lui. Am cărat muntele ăsta din centrul Vancouver-ului și l-am reașezat într-un orășel de lângă metropola canadiană. Zic eu orășel, dar aici, nici orășelelor nu le lipsesc zgârie-norii. Am ales, însă, să stăm într-un mic ansamblu rezidențial, cu case din lemn și mult verde în jur. Etajele din nori nu ni se potrivesc și ne cam săturaserăm să ni se înfunde urechile de fiecare dată când urcam sau coboram cu…
Mai mult

Ne-am mutat în Canada, la Vancouver; primele impresii

După o lungă tăcere, credeți-mă însă, e o absență (bine) motivată, permiteți să raportez: ne-am mutat. Am schimbat țara. Și continentul. Suntem în Canada, la Vancouver, un oraș pe care încercăm să-l descoperim, pas cu pas, de vreo două săptămâni de când am ajuns aici. Ne-a luat ceva să ne revenim și din șocul schimbării fusului orar. Și nouă, și lui Gogoașă. Nu-i ușor să-ți vină să stai treaz toată noaptea și să dormi toată ziua. Am plecat într-o zi de vineri, dis de dimineață și am ajuns tot vineri, pe la ora prânzului. Practic, cele 14 ore de călătorie…
Mai mult

Modern Dad’s Challenges: Cum avem grijă de sănătatea copilului (0 -5 ani)

Nu știu cum sunteți voi, dar noi, când tocmai deveniserăm părinți, aveam tot felul de frici. Ne era frică de TOOT. Frică de ce urmează, frică mare că nu vom ști cum să avem grijă de un bebe mic și complet neajutorat, ne era o fricăăăă și mai mare ca nu cumva să nu facem ceva bine. Să nu știm suficient. Citeam, ne documentam, dar parcă tot nu era suficient ca să mai scăpăm de fricile astea. Aveam tot felul de întrebări, mergeam cu bebe la pediatru, regulat, n-am ratat niciun control, dar nu ne-ar fi stricat ca cineva să…
Mai mult

Spune-mi NU, copile, de câte ori vrei tu

Spune-mi NU, copile, de câte ori vrei tu. Nu-ți fie frică să spui NU. Nici mie, nici altcuiva. Niciodată. E dreptul tău să spui „Nu”, să nu fi de acord, să nu faci ce nu vrei, chiar și să nu vrei să asculți. Nici măcar de mine. Nu întotdeauna. N-o să mă supăr niciodată pe „Nu”-urile tale. Mă bucur când îmi spui DA, copilul meu, dar mă bucur și când îmi spui NU. Asta înseamnă că ai nevoie de mai multe explicații, înseamnă că ai nevoie de mai multe argumente, e nevoie să discutăm mai mult. Și asta nu poate…
Mai mult

Ce mi-aș spune mie, la 20 de ani

Dacă aș putea călători în timp și m-aș întâlni pe mine, pe stradă, la 20 de ani, m-aș trage de mânecă, m-aș lua deoparte, m-aș așeza pe o bancă și mi-aș spune: Hei, fătucă nebună, oprește-te. Oprește-te, măcar o clipă, nu trebuie să dovedești nimănui nimic! Tu, așa cum ești, ești suficientă. Nu te mai epuiza încercând să fii, să dai, mai mult decât ești și mai mult decât ai. Pentru nimeni. Câtă pierdere de energie e să alergi după fluturi dramatici, fluturi frumoși, dar fluturi care dor. Și care mor. Fluturi care nu zboară, se zbat. Și tu faci…
Mai mult