Ioana Boca – Zori de Zen

Viața nu e perfectă. Și asta e ok.

Dormi acum, cât mai poți!

Dormi acum, cât mai poți! De câte ori am auzit spunându-mi-se asta când eram însărcinată? Am pierdut șirul. De foarte, foarte multe ori. Nicio conversație la telefon nu se putea desfășura fără să aud asta, niciun prieten venit în vizită (cu sau fără copii!) nu pleca fără să-mi spună asta, de la mama, de la soacră, de la prietenele lor, de la colege, de la vecinele respectabile din bloc care își cresc acum nepoții, de la vânzătoarele magazinului de la colț, farmaciste și șoferița de taxi care m-a dus o dată unde aveam nevoie. „Dormi acum, cât mai poți!” a…
Mai mult

Sunt timidă. Dar mă tratez.

Oamenii de știință au găsit, în sfârșit, gena timidității, după ani și ani de căutări. Ar fi găsit-o mult mai devreme, dacă nu ar fi stat ascunsă după alte gene! Am găsit gluma asta din întâmplare și m-a făcut să râd. Un pic amar. Întotdeauna am fost o timidă. Încă de mică, atunci când alții vorbeau, în gura mare, vrute și nevrute, eu tăceam mâlc. Mi-ar fi plăcut să pot spune și eu ceva, aveam multe de spus, dar îmi lipsea curajul. Mi-ar fi plăcut să fiu și eu genul acela de persoană care captează toate privirile, care își „farmecă” audiența…
Mai mult

Prima zi de grădiniță nu e cea mai grea. E cea mai ușoară!

Înainte să începem să-l ducem pe Bondăraș al nostru la grădiniță, habar n-aveam ce ne așteaptă. Bine, citisem, întrebasem alte mămici care trecuseră deja prin această experiență, aveam așa… o idee, suficient cât să fim foarte speriați de ce avea să urmeze, dar tot habar n-aveam, pentru că până nu treci prin asta (și e greu, e foarte greu), efectiv n-ai cum să știi totul și nici să fii pregătită pe deplin. De despărțirea de puiul tău, chiar și pentru câteva ore, nu te poți pregăti, oricât te-ai pregăti. Sună paradoxal? Da, asta pentru că așa și este. Anxietatea despărțirii…
Mai mult

Teribila vârstă de doi ani sau ce să faci, când n-ai ce să faci.

Da. Chiar așa îi zice: teribila vârstă de doi ani. Și pe bună dreptate. Este vârsta la care stai și te uiți la copilul tău, care până acum era un îngeraș gânguritor, curios și cooperant, cum izbucnește în crize de furie, se tăvălește pe jos, plânge cu lacrimi șiroaie, lovește, aruncă, dă din picioare, fix când ți-e lumea mai dragă. Adică în magazin, la cumpărături, pe stradă, în vizită la prieteni, în sala de așteptare de la doctor, în stația de autobuz, în autobuz, în parc. Oriunde, numai public să fie. Cât mai public și cu o audiență cââât mai…
Mai mult

Nu-ți obliga copilul să dea pupici și îmbrățișări rudelor sau prietenilor

Cred că toți am auzit, la un moment dat, și nu de puține ori, fraze precum: „Hai, dă-i un pupic și o îmbrățișare bunicului!” sau „Pup-o pe tuși, că uite pleacă/plânge/ e tristă!” sau „Uite ce jucărie frumoasă ți-a adus bunica, te rog să-i dai o îmbrățișare”. Sună foarte cunoscut, așa-i? Ori am auzit părinți vorbind așa în jurul nostru, ori i-am auzit chiar pe părinții noștri spunându-ne asta și, poate că acum nici nu ne mai gândim când o spunem și noi, la rândul nostru, copiilor noștri. Eu știu că părinții care își îndeamnă copiii să pupe sau să…
Mai mult

Care-i treaba cu copiii bilingvi sau trilingvi?

Viața a făcut ca noi, ca familie, să ne aflăm în poziția de a ne crește copilul într-o altă țară decât România. De prin 2016, locuim la Madrid, așadar unde limba majoritară este, evident, spaniola (castellana), acasă vorbim româna, dar și engleza, limbă cu care cel mic s-a obișnuit încă de când era un bebe. Am plecat din țară pe când băiețelul nostru împlinise doi anișori și ne-am văzut, așadar, în situația, absolut necesară, ca micuțul nostru să învețe o a treia limbă: spaniola. Treaba asta, pe mine, m-a speriat un pic (mai mult). Mă gândeam dacă o fi bine?…
Mai mult

Ce este parentingul pozitiv și de ce e mai bun decât modul tradițional în care am fost noi crescuți

Mărturisesc că mie, una, mi-a fost ușor să adopt filozofia parentingului pozitiv, în mare măsură pentru că multe lucruri le făceam deja, instinctiv. Și nu cred că sunt singura. De fapt, nici nu pot să spun că am adoptat-o, ci pur și simplu m-am pliat, în mod firesc, pe modul acesta de a-ți crește copilul, pentru că mi se pare rupt din viață, de bun simț și per total face sens. Foarte mult sens. E pur și simplu logic. În aceeași măsură, recunosc că nu îmi iese tot timpul, că am derapaje, că uneori greșesc și că sunt departe de…
Mai mult

Cum să ieși pe ușă cu copilul în 24 de pași foarte, foarte simpli. Practic, revoluționari.

Pregătirea dinainte de a pleca undeva (oriunde), împreună cu copilul, poate fi un proces complex, care necesită toată priceperea ta ca adult, toată imaginația ta ca fost (sau actual, în sinea ta) copil, toate cunoștințele tale de matematică și probabilistică în funcție de starea copilului, situarea lui în spațiu și piesa vestimentară pe care vrei să i-o aloci, toată răbdarea planetei și toată pregătirea fizică a unui halterofil care s-a apucat de alergat maratoane, toate cunoștințele tale de psihologie în care îți dai doctoratul de fiecare dată când îl convingi să te lase să-i pui și cealaltă șosetă, precum și…
Mai mult

A-nceput timid să plouă cu o minciunică… două…

De la o vreme-ncoace, la noi în casă a-nceput timid să plouă, cu o minciunică-două… și uite-așa, foarte curând, mândrul meu, la cei 2 ani și 4 luni ai săi, s-a prins de arta manipulării în 2 pași și 3 zile. Ce etapă! Prima oară m-a testat, ca să mă aducă de la bucătărie unde trebăluiam de zor și de unde nu mă dădeam dusă nicicum. Nu m-a mai tras de mână, nu mi-a mai zis „Mama, hai, haaaiii!”. A intrat alergând ca o furtună fugărită de soare și a început să strige răspicat: „Mama, apa!!! Appaaa, mamaaa!!” Săr ca…
Mai mult

De ce n-am să-i dau niciodată, nici măcar o palmă, copilului meu

La cei doi anișori ai lui, nu vrea să facă ce îi spun. Trebuie s-o luăm la dreapta și el ține morțiș să alerge, cât îl țin piciorușele, fix în direcția opusă. Mă grăbesc, sunt în întârziere și simt cum mi se urcă tot sângele în cap. Mă ia cu transpirații, fug după el și încerc să îl opresc, să-i explic, el se smulge din brațele mele și o ia, din nou, la sănătoasa. Zici că a văzut un munte de jucării la capătul străzii. Dar la capătul străzii nu e nimic. E doar încă o stradă. Îmi vine să…
Mai mult